Vă mărturisesc că m-am bucurat atunci când am aflat despre numirea în funcția de ministru al Sportului a actualului deținător al funcției, pentru un motiv cât se poate de rezonabil: dl Carol-Eduard Novak este un mare sportiv, cu nenumărate medalii la campionate mondiale și europene, ca să nu mai vorbim și de medalia de aur câștigată de domnia sa la Jocurile Paralimpice de la Londra, din 2012, prima medalie de acest fel obținută de un sportiv român. Mai mult, ciclistul Novak participa la competiții și pe șosea, și pe pistă, ceea ce este realmente o raritate. Casportiv la cel mai înalt nivel posibil, era de presupus că va sluji cu entuziasm și devotament sportul în general, știind foarte exact câtă muncă, adesea chiar sacrificiu, se aflăîn spatele unor performanțe deosebite. Am apreciat felul în care a înțeles să salute titlurile mondiale la înot ale lui David Popovici, chiar dacă la sosirea delegației la aeroport a uitat să salute și prezența lui Robert Glințăși a celorlalți sportivi. La puțină vreme, o altă delegație românească a făcut să se audă Imnul și să se înalțe Drapelul la o competiție de mare anvergură: e vorba de canotorii care la Europenele de la Munchen au câștigat 5 medalii de aur și 3 de bronz. Se știe deja că dl ministru Novak nu s-a învrednicit să-i întâmpine și pe acești sportivi la aeroport, cum de altfel n-a făcut-o nimeni din Guvernul României, care are doar grijade a ieftini zi de zi toate alea, de la benzină și gaz, până la lumânări, de care vom avea tot mai multă nevoie! Cuvântul blând ar fi dezinteres, cel corect însă este nesimțire. Când presa a reacționat la întâmplare, ministrul a bolmojit ceva despre "protocol", "proceduri" și alte baliverne, una fiind că "nu a fost invitat". Zău, mă? E nevoie de rugăminți, temenele și ploconeli? Dar care protocol prevedea, mă, că la un meci de hochei să croncănești un imn ilegal al unei entități constituite tot ilegal? Aaa, acolo fuseseși invitat!? Mi-e un dor nebun de un alt Ministru al Sportului, tot de etnie maghiară: Gabriela Szabo, ale cărei colosale performanțe sportive au fost mereu dublate de un caracter ireproșabil, de un bun-simț la care Novak nici să viseze nu poate.