Doru POPOVICI

Titlul de azi reprezintă parafrazarea unui celebru vers (al doilea) al unui cântec de peluză, care în varianta de acolo este perfect nepublicabil! Versul întâi spune: "Avem echipa, avem valoare", iar titlul de mai sus ar putea fi cel de al doilea. Şi uite-aşa, ni s-a mai dus una din temele de dezbateri interminabile. Ba, ca să spunem adevărul până la capăt, cu prilejul introducerii sistemului VAR (oare de aia s-o fi modificat şi denumirea competiţiei naţionale în "Superliga", de-ai putea bănui că peste noapte comicii vestiţi ai gazonului s-au transformat chiar în fotbalişti!), Republica România a făcut un pas mare, foarte important, către lumea civilizată, apropiindu-se vădit de nivelul unor Kazahstan, Vietnam şi poate chiar Malta, unde sistemul Video Assistant Referee operează de foarte mulţi ani. În asemenea condiţii, nu m-ar mira ca tocmai marii beneficiari ai... lipsei acestuia, favorizaţi dintotdeauna de arbitri până dincolo de limitele Codului Penal (neaplicat însă niciodată, spre norocul lor!), dar urlând mereu "Hoţii!", caîn zicalastrăbună, să laude pentru început înnoirea, după care să înceapă a-i căuta nod în papură, principala"vină" a VAR-ului fiind că nu poate face "greşeli omeneşti", cum am fost învăţaţi să numim toate jafurile petrecute în iarbăîn toată istoria... nevăruităa fotbalului românesc! Sigur că, după ani întregi în care am văzut evoluând arbitrajul asistat din cabină şi normele de interpretare şi de intervenţie ale acestuia (care, dincolo de cadrul general dat de FIFA, are şi reglementări naţionale - doar nu credeţi că hoţia nu este universală!), este neîndoielnic că şi la noi o să conteze foarte mult cine sunt cei de la VAR. Durerea lipsei VAR a dispărut. Simt însă că peste puţin timp ne va durea prezenţa acestuia!