Până în preajma ultimului minut, credeam că am mai văzut meciul CFR – Pyunik. Era tot între ai noștri și unii ai lor, adică tot armeni: România – Armenia 1-0, gol Mitriță cu capul în prima repriză. Îl văzusem pe noul Ghencea și scriam atunci așa: ”... puțin a lipsit, puțin ghinion, ca să găsească armenii o execuție care să ne arunce în depresie. Nu e posibil să ne lăsăm dominați de o asemenea manieră, de o asemenea echipă!”. Vasăzică, și Rădoi, și Petrescu s-au lăsat dominați în repriza a doua de echipe vizibil mai slabe. Aș spune oximoronic, orbitor de vizibil! Rădoi a fost norocos, dar s-a tirat, Petrescu a fost pedepsit, dar nu-l văd să se care. Însă înfrângerea asta, de fapt ratarea calificării, chiar e dureroasă. Deși au comis-o în anii trecuți și Craiova, și FCSB (și poate o vor mai comite), ele nu erau campioane, de-aia această ieșire din Liga Campionilor e o lovitură pentru prestigiul CFR-ului. Abia ce o depășise pe FCSB la coeficient și uite că de fapt tot în aceleași ape se scaldă. Dar interesant e că obiectivul rezonabil, grupele Conference League, e încă tangibil, doar că pe calea grea.
Iarăși mi-a atras atenția ceva pe gsp.ro, Narcis Drejan l-a numit pe Boateng ”unul dintre cei mai rudimentari mijlocași”, comparându-l cu un ”tir în curbă”. Am rămas perplex, eu l-am considerat pe Boateng cel mai bun transfer al CFR-ului în sezonul trecut, apoi chiar cel mai bun jucător! Vorbim totuși de un mijlocaș defensiv, nu așteptăm de la el floricele (nici măcar goluri, care sunt un bonus!), ci recuperări, ori la capitolul ăsta ghanezul a livrat meci de meci. În plus, mă gândesc că nici cei de la academia lui City nu l-or fi ținut vreo 5 ani pe ochi frumoși. Totuși, caracterizarea aia m-a făcut curios, așa că am căutat și alte referiri la jocul lui Boateng de miercuri seara, tot pe gsp.ro. La note era singurul cu notă de trecere (e adevărat, doar 5!), iar Ioanițoaia scrie și el că Boateng a fost ”cel mai bun om”. Deci poate că problema nu e la Boateng, ci la atacanții a căror principală calitate e că se apără bine, ei fiind primii fundași în viziunea lui Petrescu.