Gabriel MANȚĂ

Simona Halep. A ieșit în turul 2, adică la fel de repede cum ne-am entuziasmat noi de colaborarea cu Mouratoglou. Fiind cât se poate de adevărat verdictul că trebuie să fie mai agresivă, adică să termine punctele repede, atunci zgura n-o mai avantajează. Începe perioada suprafețelor rapide, ne vom lămuri.

Irina Begu.A trecut în săptămâna a doua, ceea ce ne-a cam iluzionat. Mult mai încrezătoare decât de obicei, se cunoaște că antrenorul Crivoi umblă la partea psihică. Incidentul cu racheta aruncată (noroc că s-a terminat cu bine) chiar asta arată, că nu mai acceptă nereușitele ca pe un dat. Păcat că n-a ajuns la Swiatek, acolo chiar se putea elibera de presiunea pe care a simțit-o cu Pegula. Jucătoarea americană nu a arătat că i-ar fi superioară, de aici acea presiune de câștig care devine contraproductivă. Tot de psihic ține și asta, mai e de lucru.

Alcaraz și Zverev. Ăsta micu’l-a supărat pe Zverev cu declarațiile alea că se simte în stare să câștige un turneu de GS! Păi de când stă Zverev respectuos la rând, așteptând să îmbătrânească masculii alfa, iar acum vine imberbul ăsta să se bage în față?! Așa că a jucat ca niciodată, fără ca asta să fie doar un clișeu, eu chiar nu l-am mai văzut jucând așa bine pe parcursul unui meci întreg. Cum nici Alcaraz n-a fost rău, doar surprins de replică, a rezultat un meci creativ, savurat din plin de public, chiar dacă nu favoritul său a trecut mai departe.

Rafa și Nole.Doar sfert pentru întâia rivalitate din circuit, și ei pe aceeași parte de tablou cu cei de mai sus, de te întrebi cine a mai rămas dincolo! Îmi cer scuze dacă-i dezamăgesc pe fanii celor doi, dar mie jocul nu mi s-a părut ieșit din comun. Rareori au jucat bine în același timp, impresia mea fiind că Djokovic s-a lăsat prea ușor afectat de reacțiile publicului. Loviturile au fost în general la locul lor, însă cam puțină inventivitate. De-aia zic, dacă Zverev nu va păstra același nivel și în semifinala cu Nadal, atunci chiar ar fi de regretat eliminarea lui Alcaraz.

Ceilalți. Pe partea aproape nevăzută a tabloului, Medvedev și Tsitsipas s-au pierdut pe drum (vinovați Cilic și respectiv Rune, un june de vârsta lui Alcaraz), așa că vom avea parte de un finalist în premieră: Ruud sau Cilic. Deși, în lipsa lui Thiem, l-am adoptat pe Ruud, de data asta parcă aș ține cu neaoșul Marin. E singura finală de GS care îi lipsește lui Cilic, iar să atingi ultimul act în toate, contemporan fiind cu cei 3 corifei (care au fost 4), ar însemna că n-ai trecut prin tenis ca gâsca prin apă. Oricum Cilic n-a trecut așa, că doar a câștigat US Open, însă aș zice că merită mai mult.