Gabriel MANȚĂ

Suspansul în Serie A, în caz că fusese unul în ultima etapă, se încheiase de la pauză, ba chiar mai devreme. Milan a dat gol după gol la Sassuolo (Chiricheș n-a fost responsabil, fiind pe bancă), astfel nu a mai contat că Inter făcea același lucru cu Sampdoria. Părerea mea e că rossonerii sunt campioni de conjunctură, ei fiind multă vreme subestimați de verișorii de la Inter, mai ales în meciul direct, considerat încheiat de la pauză, când Inter conducea cu 1-0, pentru ca apoi rezultatul să balanseze înspre Milan, o victorie neanunțată practic de nimic. Mai degrabă aici s-a pierdut campionatul, nu la gafa lui Ionuț Radu. Deși eu tot sper ca Napoli să mai ia un titlu după epoca Maradona, măcar pentru alternanță e binevenit acest succes al milanezilor. Și încă un motiv bun: cursa aceea nebună a lui Theo Fernandez din meciul cu Atalanta, când a preluat la limita careului propriu și a început să zigzagheze prin echipa adversă până în poartă! Suspans a fost la polul opus, unde Salernitana a evitat neverosimil retrogradarea (aici iar am dat-o în bară, afirmasem în toamnă că n-are cum să se salveze), deși a fost pulverizată acasă de Udinese, echipa cu Dacia pe tricouri! În aceste condiții, lui Cagliari nu-i rămânea decât să bată la Venezia, codașa condamnată și resemnată. Iată că nu suficient de resemnată, lagunarii ținând totuși fără disperare de 0-0, doar că Răzvan Marin și ai lui n-au fost clari în acțiuni, n-au avut acea ”grinta”, parcă așteptau să pice golul de undeva, ca și cum asta se cuvenea. Poate că în ansamblu așa era drept, dar fotbalul și dreptate sunt de multe ori paralele.

În fine, Spania n-a păstrat nicio fărâmă de dramă la vârf, primele două echipe erau bătute în cuie, doar ordinea locurilor 3-4 fiind în dispută, adică miza periferică a preliminariilor LC. În schimb, bătălia din subsol a compensat. Trei echipe se luptau să evite ultimul loc retrogradabil rămas vacant. Element comun, tustrele jucau cu adversari nemotivați de punctele puse în joc. Granada era cel mai bine plasată, avea meci acasă și un punct peste Mallorca și Cadiz, care jucau în deplasare. Trebuia doar s-o învingă pe Espanyol. Sau să facă egal, dar măcar una dintre contracandidate să nu bată. Nu s-a putut nici una, nici alta, dar scenariul a fost încă și mai crud, căci experimentatul Molina a șutat pe lângă un penalty, în minutul 72, iar gazdele parcă s-au blocat apoi în ideea de soartă și s-a terminat 0-0. Parcă energizate, Cadiz a înscris în minutul 76, Mallorca a dublat în minutul 83 și iată că Granada se duce direct în Segunda, ea neavând nici măcar șansa unui baraj, pe care regulamentul din Ligue 1 i-l oferă lui Saint-Etienne.