Gabriel MANȚĂ

Din Top 5 campionate, doar nemții au terminat mai repede, asta pentru că sunt singurii cu 18 echipe, ceea ce înseamnă 4 etape mai puțin. Adică o lună. Se pare că nemții sunt centrați pe eficiență, nu pe divertisment, precum ceilalți. Ideea e că toate celelalte 4 campionate de referință din Europa au tras obloanele în weekend-ul trecut, în două dintre ele, Anglia și Italia, hotărându-se și campioanele. Astăzi voi povesti despre Franța și Anglia, cele pe care le-am putut cuprinde până la închiderea ediției.

În Franța, deși campioana se știa cam de la Crăciun sau Revelion, la ultima etapă erau încă în dubiu echipele calificate în cupele europene, inclusiv Liga Campionilor, unde era bătaia peștelui, dar și la retrogradare era ceva suspans. Iar fotbalul și-a făcut de cap, ultima fază schimbând ierarhia pentru LC: Monaco, după ce întorsese rezultatul la Lens, a fost egalată fix la ultima minge aruncată în careu, cedând astfel locul 2 lui Marseille, care defila acasă cu Strasbourg. La extrema cealaltă, sezonul chinuitor al lui Saint-Etienne nu se putea sfârși decât cu un meci chinuitor, în care a obținut egalul parțial izbăvitor în minutul 80 al meciului de la Nantes, spre disperarea lui Metz care încasa gol după gol la Paris. Parțial izbăvitor, pentru că acest egal o duce pe Saint-Etienne la baraj cu Auxerre.

În schimb, în Anglia, toți ochii erau pe cursa paralelă dintre City și Liverpool. Calculul era simplu, pentru a-și păstra avansul de o roată, echipa lui Pep trebuia s-o învingă acasă pe Villa. Doar că aceasta era antrenată de Gerrard, pentru care ar fi fost un vis să aducă indirect titlul fostei sale echipe, titlul de care n-a avut parte ca jucător imens ce a fost. Cert e că la pauză Liverpool recuperase punctul (1-1 cu Wolves), așa că City (0-1) mai atârna în golaveraj. Ce a urmat... mai rar așa ceva, cum doar în Anglia se poate! Au câștigat amândouă, după ce ne-au trecut prin toate stările posibile. De obicei sunt doi comentatori la un meci, acum Eurosport a avut unul la două meciuri, pe Bogdan Nevel, dar care s-a achitat cu brio de această misiune.

În rest, s-au purtat lupte pe toate palierele, pe mine chiar întristându-mă acest loc 5 al lui Arsenal, echipa lui Azpilicueta fiind de o tinerească exuberanță, care va lipsi anul viitor din LC. Acolo unde va merge Tottenham, echipa cinicului Conte, demn urmaș al lui Mourinho. În schimb, s-a salvat Leeds, care mi-a rămas la inimă de la acel titlu cu Cantona. Închei cu o contradicție neverosimilă: cu toate cele 18 goluri ale lui Ronaldo, United a terminat cu golaveraj 0!