Doru POPOVICI

Am intrat în partea finală a parodiei de campionat naţional de fotbal, cea în care se vor stabili echipele care urmează să reprezinte România în cupele europene, dar în care vom afla şi numele nefericitelor care vor lua calea sălbăticiei din liga secundă. Se încheie un nou sezon fotbalistic în care lista eşecurilor este atotcuprinzătoare, în timp ce aceea a reuşitelor rămâne imaculată. În mod evident, jucăm altceva decât absolut tot restul lumii, performerele de oriunde întrecându-se în spectacol generat de golurile tot mai multe de la un sezon la altul, în timp ce la noi câştigătoarele se aleg dintre cele cu curul cât mai mare, astfel încât să umple tot spaţiul porţii. Băieţii, pe care parcă nişte duşmani îi obliga să se îmbrace din când în când în chiloţi şi tricouri, par aduşi în iarbă parcă împotriva voinţei lor, ceea ce nu-i împiedică să viseze fel de fel de bazaconii, cum ar fi transferurile la echipe chiar de fotbal din lumea largă. Evident că nu li se întâmplă, iar ei îmbătrânesc la fel de urât precum au jucat toată viaţa lor. Patronii sunt foarte fericiţi că le funcţionează aceste mizerabile spălătorii de bani, iar ei devin persoane publice, chiar dacă pentru foarte mulţi dintre ei limba română este un handicap insurmontabil. Nu-i nimic, se compensează prin tupeu! Forurile diriguitoare, FRF şi LPF,sunt nişte deversoare pentru toţi incapabilii şi frustraţii din domeniu, atât de deştepţi şi ei, încât au reuşit să dea nume perfect identice ca sens celor două competiţii absolut opuse ca semnificaţie: play-off şi play-out! Şeful FRF spune numai prostii fără sens, în timp ce pe ăla de LPF, în rarele-i apariţii, mă aştept să-l văd mugind! Arbitrii, pe lângă că sunt hoţi şi/sau incapabili, mai sunt şi conduşi de un grecotei căruia i se rupe într-un mare fel de tot ce fluieră ăştia. În plus, toţi fug de Satana, care are şi un nume de cod: VAR! Totul e atât de aiurea, făcut la plesneală, încât în timp ce se disputau ultimele meciuri, nimeni nu ştia să spună cum se va desfăşura barajul. Era, adică, o albaneagra, în care câştigătoarele urma să fie desemnate de bunul Dumnezeu, nu de regulile fotbalistice, care nici nu există!