Doru POPOVICI

Am rămas absolut încântat de noua"faţă" a Simonei Halep, pe care i-a confecţionat-o, indiscutabil, noul antrenor, Patrick Mouratoglou. Ba încă şi într-un timp foarte scurt, astfel încât la prima ei prezenţăsub comanda greco-francezului, în turneul de la Madrid, Simona a jucat primele două partide cu o îndârjire şi cu o dorinţă de victorie cum nu mai văzusem de foarte multă vreme la ea, comparabile poate cu cele ale Serenei Williams, şi ea multă vreme "eleva" lui Mouratoglou. Simona a mai avut antrenori, şi români, şi străini, cel mai bine ieşindu-i parteneriatul cu australianul Darren Cahill, cu care, timp de 6 ani, Simona a avut cele mai bune performanţe din întreaga-i carieră. De altfel, după ce a distrus-o în turul precedent pe Paula Badosa, devenită favorita numărul 1 a turneului de la ea de acasă, pe care l-a abordat de pe locul 2 în clasamentul la zi din WTA, Simona a provocat şi numeroase comentarii, chiar Cahill spunând că "Mouratoglou a avut deja un impact pozitiv asupra Simonei. Toţi vom fi fericiţi atunci când ea va atinge cel mai înalt nivel din nou." Sunt convins că Darren Cahill ştie ce spune şi că foarte curând o vom revedea pe Halep în rândul primelor 10 jucătoare din clasament. Faptul că un antrenor poate da altă faţă sportivilor cu care lucrează este demonstrat de performanţele lui Real Madrid care, de când l-a înlocuit pe Zidane, a readus la viaţăo echipă devenită apatică. A câştigat titlul cu 4 etape înainte de finalul campionatului şi se pregăteşte şi de marea lovitură în Europa. Antrenorii însă, oricât de buni ar fi, au nevoie de material de calitate. Şi Simona, şi Real se încadrează în parametri.