Doru POPOVICI

Dacă săptămâna trecută a fost, pe considerente religioase, numită Săptămâna Patimilor, iată că nu doar Domnul Iisus Hristos a avut parte de ele, ci şi noi, muritorii de rând, chiar în săptămâna aceasta. Am pătimit pentru favoritele noastre în cupele europene, pentru jucătoarele de tenis (din nou, singura care depăşeşte un tur s-a arătat a fi Simona Halep, celelalte două făcându-şi programul obişnuit, ăla de loser-ițe native!) şi parcă încă mai mult pentru doi băieţi, presupuşi fotbalişti, unul deja atins de reumatismele specifice vârstei, celălalt deraiat din motive care scapă judecăţii normale. Aţi ghicit, vorbesc mai întâi despre domnul Chichireș(mă rog, dacă nu-l cheamă aşa, atunci cum!?), un malac nehazos, de care toţi care l-au cumpărat ca proştii de-a lungul vremii n-au ştiut cum să scape, după ce l-au pus la lustruit temeinic banca de rezerve cu dosul personal...mai puţin selecţionerii echipei România, care parcă pică în transă când dau de malac! Iar cel mai tare asta de acu', care l-a mai pricopsit şi cu banderola de copitan (nu, nu-i greşeală: copitan!). În această săptămână a patimilor noastre, pe la începutul ei, jucând contra lui Juventus, jucătorul Chichireșde la Sassuolo a rezolvat singur problema învingătoarei, prin minutul 88, când cel pe care se prefăcea că îl are în marcaj a primit mingea, s-a întors, a şutat şi a înscris, totul fix de lângă Chichireș, pe care în mod evident reumatismul sau sciatica îl transformase în spectator. Acu' n-o să plâng eu de prostia lui Sassuolo, dar ce ne facem cu domnia sa la Naţională, dacă Iordănescu nu iese din transă? Doar două zile mai târziu, pe antrenorul lui Inter l-a lovit demența: l-a băgat în poartă, în meciul după care putea urca pe locul 1, pe Ionuţ Radu.Probabil că uitase că ăsta-i român. Iar flăcăul a făcut una pur românească: a îngropat ditamai Inter-ul cu un autogol (nu contează că a băgat-o în aţe un adversar, că oricum tot acolo se ducea!) de poveste, tot la final de meci, când nu se mai putea drege nimic. Vă jur că m-a lovit un sentiment de jenă, de ruşine, de durere pentru oamenii ăia, a căror singurăvinăe că printre ei s-a strecurat şi un român.