Gabriel MANȚĂ

N-a existat meci din sferturile Ligii Campionilor care să nu ne treacă prin toate stările. Nici măcar suporterii lui Liverpool n-au fost lăsați de Benfica să se bucure în tihnă de calificare, căci după ce a egalat la 3, Darwin Nunez a prins un voleu la rădăcina barei pe care nici Alisson nu cred că știe cum l-a scos. Deși țineam cu Liverpool, ah, ce mi-ar fi plăcut să intre mingea aia! Dependență de adrenalină, altfel nu se explică. Cât despre adversara din semifinale, completez dorința în care nu credeam, ”submarinul galben” chiar a ajuns în apele teritoriale ale lui Liverpool, adică ale orașului-port de numele căruia este legată formația aia celebră, responsabilă pentru supranumele echipei din Villarreal. Cumva trebuie să mă eschivez de la sugestiile din articolul trecut, pe care colegul de rubrică le-a interpretat fără milă ca pronosticuri, când eu de fapt am spus că suntem ”setați mental” pentru cutare lucru sau că Real e mare favorită (rețin alt gol cu capul al lui Benzema, chiar dacă de data asta ”doar” clasic). Sunt pățit, domnu Doru, ca să nu las o portiță!

Am avut parte de mai mult decât fotbal la Atletico – City, dar șansele ca asta să însemne ceva de bine când e vorba de o echipă antrenată de Cholo Simeone sunt aproape nule. Jocul fizic propus de gazde a devenit isteric pe final, iar faptul că au scăpat doar cu un cartonaș roșu la meleul ăla ține de doar masochismul arbitrului, care și-a făcut aiurea meciul greu încă de când l-a iertat de orice cartonaș pe Felipe atunci când i-a spart capul lui Foden! Finalul a fost încărcat de nervi, o luptă în noroi fără noroi, în care fiecare portar a neutralizat câte o ocazie în care s-au găsit singuri în fața unui adversar. M-am simțit ușurat că s-a terminat așa, n-am putut ține cu Simeone, deși l-am apreciat pentru rezistența asta încăpățânată pe care a opus-o la intern Realului și Barcelonei, la care se lăfăiau un Ronaldo sau un Messi. Chiar dacă de cele mai multe ori era trimis la podea, el se ridica precum Rocky, mereu și mereu, cu ochii umflați, cu gura strâmbă, numai să dea și el o dată decisiv. Se aude că ar fi sfârșit de ciclu pentru el la Atletico, perfect de înțeles. Iar noi, ca și anul trecut, putem avea o nouă finală între echipe din insulă!