Fie că ne dorim sau nu, vine şi sfârşitul acestui campionat, cu nimic mai breaz decât ultimele vreo 10-15, ba parcă încă mai amorţit şi mai nehazos decât toate. Am rămas ancoraţi în ideea că marea "jmecherie" în fotbal e să obţii puncte băgându-ţi dosul în poartă, bătându-ţi astfel joc de spectacol în general, şi de fotbal în particular. Victoriile la noi se obţin nu printr-un joc avântat, ofensiv, imaginativ, bazat pe o tactică surprinzătoare pentru adversar, ci pe apucăturile de căcănar care-şi apărăsărăcia şi nevoile, pârjolind totul în calea adversarului. Care adversar, nici el mai breaz, aşteaptă la rându-i greşealaceleilalte combatante (ţineţi minte dictonul ăla din iarbă, prin care au fost educate nenumărate generaţii de loseri, cum că "jocul greşeală aşteaptă"?), şi uite-aşa, tooot aşteptând ceva care nu se întâmplăniciodată (ori, dacă-i vorba de greşeli, se întâmplă încontinuu, de nici nu le mai bagănimeni în seamă!) trec campionate canouri lungi pe şesuri, dispar nenumăraţi indivizi "născuţi talent şi morţi speranţă", iar fotbalul românesc sta bine-mersi pe fundul prăpastiei fără a da semne că vrea să o ia în sus, spre a ieşi. Am văzut alaltăieri un meci între două panarame care vor merge la vară să se facă de râs şi în Europa. Meciul, prin comparaţie cu altele de la noi, a fost de mare deschidere spirituală şi virtuozitate de profil. Comparat cu ce se mai joacă prin lume, era o parodie. Dintre cei trimişi în iarbă, unul, Jovan Markovic, a înscris un gol frumos, printr-o execuţie chiar de fotbalist! Am început să-mi amintesc de vuietul din jurul lui, de acum câţiva ani, când apăruse din neant, dar şi de dispariţia în anonimat. Fiţi atenţi: are exact vârsta lui Halland, 21 de ani, şi joacă pe acelaşi post. După meciul de alaltăieri, despre Markovic au început să vorbească toţi cei întrebaţi sau neîntrebaţi: că e tânăr, că mai are de învăţat, că e speranţă, că are nu ştiu ce viitor... Zău, mă? Care viitor? Că Halland poate deja scrie volume întregi despre... trecutul său camare performer! S-o fi născut el la Belgrad, dar e român catoţi românii: născut talent şi, camâine, mort speranţă!