Cum, ce? Campionatul. Ar fi fost gata ieri, dacă nu apărea cândva bazaconia aia de play-off şi play-out, deşi un campionat care se termină la început de martie nu ar fi tocmai în regulă. Aşa că în varianta actuală, cu 16 echipe care după ce termină practic campionatul o iau de la capăt: 6 din ele într-un fel, altele 10 în altul, ridicând totalul cheltuielilor la sume greu de acoperit în majoritatea cazurilor, totul devine mai degrabă o loterie, în care alea de la urmă, după ce că sunt şi aşa oropsite, mai şi joacă într-o nebunie, ajungând finalmente la 48 de meciuri fiecare! Asta, în condiţiile în care loturile sunt şi aşa subţiri, amărâtele astea având drept unică ţintă supraviețuirea, nicidecum performanţa sportivă. Ne uităm etapă de etapăla nişte nefericiţi care nu aleargă, ci mai mult se târâie, care nici măcar fizic de sportiv nu au, dar nu au nici chef, nici motivaţie financiară, nici de performanţă. N-au nimic, încât te întrebi ce naiba îi mână pe gazoanele patriei. Să fie oare doar tentaţia unui salariu (care, oricât de mic ar fi, este oricum imens prin comparaţie cu alte categorii profesionale, şi categoric nejustificat prin prestaţiile de râsul lumii ale "profesioniştilor" fără talent şi chef!) venit cam pentru tot atâta muncă mimată câtăprestează şi clasicul miliţian? E foarte posibil. Sigur însă e că aşa cum se prezintă azi, parodia asta de activitate numită "fotbal profesionist" este tot mai îndepărtată de fotbalul normal din lumea normală. La orice meci din oricare ţarăpriveşti la televizor, te sperii dacă începi să faci comparaţii. Se joacă în continuare meciuri cu câte 50 sau 100 de spectatori în tribune. Se recurge la tot soiul de jonglerii financiare. Se fac transferuri de fotbalişti pe sume mai mici decât se plătesc pe un pet, câine sau pisică, dintr-o rasă mai răsărita, iar în rest se latră de dimineaţă până... în etapa următoare. La fotbalul lătrat sau chiar grohăit nu ne bate nimeni. La ăla jucat,însă, suntem nişte nimeni cu acte. Colegul Gabi Manţăse miră de prostia unui Pancu. Gabi, Pancone e geniu în stare pură pe lângă câţi cretini vedem şi auzim zilnic, repartizaţi perfect echilibrat, la absolut toate echipele.