Foarte bizară tendinţa românului implicat cumva în fotbal de a produce porecle pentru figurile emblematice ale fenomenului fotbalistic naţional (curat fenomen, coană Joiţico!), dar care nu prea se ciocnesc de realitatea pură. De exemplu, adăugarea sufixului "-gol" la numele idolului bănuit că ar fi înscris în cariera-i incertă niscai goluri. Ei, unii dintre ei chiar au şi marcat goluri, unele chiar importante în aritmetica deraiata a campionatului nostru, precum Dănciulescu, devenit "Danciu-gol". Mi-am reamintit chestia asta miercuri seara, când la Digi Sport 1 invitat în studio a fost "Şumi-gol", cum îi ziceau gazdele lui Şumudică, reputatul clovn de pe marginea gazonului, revenit în arena circului naţional după câteva noi recitaluri pe meleaguri turceşti. Nu-mi amintesc să-l fi văzut înscriind, la vremea lui, ceva goluri, fie memorabile prin frumuseţe, fie determinante în adjudecarea vreunui trofeu. De altfel, golgheterii români adevăraţi pe care mi-i amintesc mereu cu drag se numeau Dumitrache, Dudu Georgescu, Cămătaru, şi nu-ţi trecea prin cap să-i sufixezi, ca să se afle cu ce se îndeletnicesc, fiindcă îţi arătau ei meci de meci că se ocupă cu înscrierea de goluri. Acum, dl "Şumi-oarecum-gol", devenit antrenor pentru cine are timp, nerv şi mai ales bani să-l creadă, a mai luat un şut din Turcia, de la unii pe care s-a angajat să-i scoată din rahatul în care erau pân' la gât, dar pe care i-a băgat până la nas! În prea multele minute de lamentaţii, dl ex-Şumi-gol ne-a explicat cum turcii ăştia, ultimii, au fost nişte jigodii, neplătindu-i pe el şi pe banda de secunzi de mare randament cu care e înhăitat, şi cam tot aşa se aratăşi jegurile de la Rapid care nici măcar nu s-au învrednicit să-l roage în genunchi să vină acolo ca să le aducă, priceput cum îl ştim, întâi titlul, apoi Champions' League şi ce-o mai fi după... De fapt, România îi cam pute clovnului care e ca şi plecat către un alt campionat din străinătate. Du-te, Şumi, du-te! Dute-n... altă ţară!