Doru POPOVICI

Nu ştiu în ce măsură aceia mai tineri dintre dumneavoastră îşi amintesc de talk show-urile pe probleme de fotbal de acum vreo două decenii, dintre care cel mai notoriu era cel moderat de Ovidiu Ioanițoaia, duminică noaptea, după terminarea ultimului meci al etapei. Mai trebuie arătat şi că etapa se desfăşura în cele două zile de la sfârşitul săptămânii, în condiţiile în care Liga l era alcătuită din 18 echipe. Erau prezenţi frecvent câte unul din capii celor două organisme răspunzătoare de starea fotbalului din România, Sandu Mircea de la FRF şi Dumitru Dragomir de la LPF. De fapt, erau mereu prin studiourile televiziunilor, încât ajunseserăm să ne săturăm de ei până-n gât şi să ne dorim schimbarea acestora, chestie care părea (şi chiar era) logică. Mai ales că eram şi tot timpul informaţi asupra nenumăratelor mânăreli şi golănii făcute de ei, desigur în complicitate cu feluriţi alţi derbedei de aceeaşi speţă. Lămuritor e şi faptul că poreclele celor doi erau numele şi porecla celui mai cunoscut mafiot, personajul din romanul "Nașul" al lui Mario Puzo: lui Sandu i se spunea Nașu', iar lui Dragomir, cum sigur vă amintiţi, Corleone. Eram sătui de ei, voiam schimbare, cu toate că "mafioţii" au condus un fotbal care la nivel de club era prezent în cupele europene cu destule echipe, iar Naţionalamergea frecvent la turnee finale. Schimbarea produsă prin înscăunarea lui Burleanu la Federaţie şi a lui Iorgulescu la LPF a adus nu doar tăcerea aproape totală a celor doi, ci şi dispariţia deplină din peisajul internaţional a fotbalului românesc. Alaltăieri, patronul FC Botoşani, domnul Valeriu Iftime, zicea că pe Gino Iorgulescu l-a văzut la Botoşani doar o dată, acum 8 ani, în campanie. Tot aşa şi eu: mi-l amintesc bolborosind nişte tâmpenii la televizor tot pe atunci, apoi dispărând total, că măgaru' în ceaţă. Nu-i duc lipsă, dar constat că fotbalul românesc nu e condus de nimeni, şi poate şi de asta arată cum arată!