Doru POPOVICI

Mâine încep în China Jocurile Olimpice de iarnă, un eveniment sportiv care în alte vremuri (prin anii '60 şi '70) ne băga în priză pe întreaga sa durată, făcându-ne să urmărim cu sufletul la gură evoluţiile legendarilor patinatori Ludmila Belousova şi Oleg Protopopov în probă de perechi ori a năucitor de graţioasei Peggy Flemming la individual. Ştiam pe dinafară numele unor coloşi ai hocheiului, precum Konovalenko, Firsov sau Ragulin (ruşii erau totdeauna pretendenţi la titlu),iar la schi aveam favoriţii noştri în oricare probă de alpin, ba ştiam şi fondişti ori biatlonişti din lumea largă. Săritorii de la trambulină ne încântau, iar la bob aşteptam înebuniţi de emoţii şi de speranţe coborârile lui Ion Panturu, în echipaj cu Neagoe sau Focşeneanu. Cei mai tineri s-ar putea să mă suspecteze de... deraiere!, dar pe cuvânt de onoare că la Olimpiada de Iarnă din 1968, de la Grenoble (Franţa), echipajul românesc Panţiru - Neagoe a câştigat medalia de bronz în probă de bob 2 persoane. N-am timp şi chef să patinez (doar e probă olimpică, nu!?) pe Google, scormonind arhive, dar din câte date am eu în softul din craniu, este singura noastră medalie olimpică! A mai fost un mare bober, Alexandru Papana, campion mondial de două ori în perioada interbelică, dar care nu a câştigat decât un loc 4 la Olimpiada de la Lake Placid, din 1932. Acum, par povesti scornite, inventate sau chiar tulburări mentale! Oricum, trebuie arătat că între români şi sporturile de iarnă nu există nicio altă legătură. N-avem treabăcu patinele, nici cu săniile, cu schiurile nici atât, de parcă n-am fi văzut munţi şi zăpadă niciodată în viaţă. În plus, nici ca spectatori nu ne mai preocupă, după ce televiziunile ne-au înecat cu ofertele lor din toate sporturile. Aşa că, în aşteptarea unor evoluţii spectaculoase în oricare din sporturi, rămân printre puţinii care aşteaptă totuşi cu drag Olimpiada de Iarnă. Unde dacă vreun roman din cei 21 ar obţine măcar un loc paişpe, ar fi mare lucru...