Doru POPOVICI

Cu ceva vreme înainte de începerea turneului de Grand Slam de la Melbourne, când aflasem că avem înscrise pe tabloul principal 5 jucătoare şi că altele 8 intră în calificări, spusesem tot aici că ar fi formidabil să avem 13 sportive calificate în acest prim turneu major, dar că din calificări m-ar mira să pătrundă mai mult de două. Aşa a şi fost: a mai promovat una singură, care a dus totalul prezenţei româneşti la 6 sportive, ceea ce nu e deloc de neglijat. Problemamajoră e că aşa cum aratăjocul alor noastre, ele nu pot spera la trofeu, exceptând-o pe Simona Halep, capabilă oricând de mari performanţe dacă se aflăîn formă fizică maximă. Celelalte însă, categoric nu au nici măcar cum să viseze la vreun trofeu de Grand Slam, din multiple motive, pe care nu îmi propun să le înşir aici. Aşa cum era lesne de presupus, în turul l au plecat vreo 3, apoi încă una, rămânându-ne să sperăm că Simona Halep şi Sorana Cîrstea vor avansa cât mai mult în turneu. Aşa a şi fost, adică ambele au ajuns în cea de a doua săptămână, altfel spus în optimile de finală sau în ultimele 16 (last sixteen, cum spun cei care au inventat sportul ăsta). Am văzut întregul parcurs al ambelor, ba chiar am şi glumit, spunând că Guvernul ne-a dat zi liberă de 24 ianuarie ca să le putem urmări live pe fetele noastre. Aşa că în jurul orei 3, ieri noapte, aşteptam cu o cafea mare în faţăsă o văd pe Simona. A jucat ezitant la început, apoi a dominat clar, chiar copios, iar la intrarea în decisiv părea stăpână pe teren. Aiurea! S-a fleşcăit "pas cu pas" (cum zice unul care se preface tenismen, că dă bine la imagine!), făcând în decisiv greşeli după greşeli. A pierdut exact cum face mereu când pierde... şi mai scutiţi-mă cu "probleme fizice", cu respiraţia, cu căldura, cu etc.! Sorana, tot ca ea însăşi, a făcut nişte mingi absolut excepţionale, urmate de prostii tot de mare excepție, dublate de fiţe d-ale de copil râzgâiat, cu istericale, cu tropăit pe loc şi alte d-astea cala şcoală ajutătoare. Bravo, fetelor, pentru două chestii: pentru parcursul care nu-i de colea, precum şi pentru că sunteţi mereu voi înşivă: a fi consecvent, după unii, e o mare calitate!