Debandadadin jurul echipei naţionale continuă. De fapt, nu se mai sfârşeşte! Am ajuns să mă întreb dacă totuşi pe la FRF există şi oameni normali (şi dacă da, pe unde-s ascunşi, fiindcă ăştia aflaţi "la vedere" par ori analfabeţi funcţional - tu una-i întrebi, ei altaîţi răspund!, caIon Iliescu pe vremuri - ori se cred "jmecherii" pământului, şi ne aburesc încontinuu, cu un soi de parşivenie de mârlan ajuns) şi ce ar trebui să se întâmple pentru caaceştia să preia frâiele şi să conducă fotbalul românesc mai întâi către normalitate, iar apoi, eventual, şi spre performanţe. Nu cred că există o a doua ţară unde timp de luni întregi să nu existe selecţioner, iar atunci când se pune fireascaproblemăa căutării unuia, să se facă liste cu te miri cine, apoi să se negocieze cu alţi te miri cine, iar la urmă să se anunţe alesul... care apoi să dispară camăgaru-n ceaţă! Întocmai şi la timp pentru a lăsa loc de discuţii şi probabile negocieri cu încăalţi presupuşi salvatori pe care, vorba replicii din film, "ce-i recomandă?". Păi, daţi-mi voie să fac şi eu calculele mele şi să declar, cu deplină responsabilitate, că dacă ne pricopsim cu oricare dintre cei doi "finalişti", Edi şi Adi, putem să schimbăm şi zicala aia cu speranţa care moare ultima! În mod evident, pe Edi Iordănescu îl recomandă exclusiv numele de familie (ce coincidenţă, îl cheamă fix ca pe ta'su!), iar pe Adi Mutu tupeul. Fiindcă de performanţe caantrenori nu poate fi vorba la nici unul dintreei. Ideea că ăla măcar a fost fotbalist, iar ălalalt nu, n-are nicio relevanţă. Din toată povestea asta ca un text de manea nu putem desprinde decât ideea că Loţi dacă a dispărut ştie exact de ce. Iar decât să alegi între Edi şi Adi, mai bine le oferi contracte lui Lolek şi Bolek, că ăştia măcar au haz, nu doar fițe-n cap!