Doru POPOVICI

La mulţi ani! Reînnoiesc urarea şi la început de an şi îmi mai exprim încă o dată speranţa că acesta va fi anul în care scăpăm de blestemul care ne-a dereglat complet cursul firesc al vieţii, fiecăruia dintre noi, asta ca să nu mai vorbesc şi despre fiinţele dragi, rude şi prieteni, cărora li s-a curmat existenţa, adăugând şi durere pe lângă zăpăceala totală în care ne zbatem. Ar fi cumva logic să dăm vina tot pe pandemie pentru mările, multele, complexele (că nu-mi mai ajung pleonasmele...!) rateuri, eşecuri, înfrângeri (pleonasmele, ce vă ziceam!?) din toate sporturile, dar parcă totuşi cele mai multe şi mai mari tot din fotbal... Ei, dacă tot ne aflăm în plin sezon al sporturilor care se desfăşoară pe zăpadă şi gheaţă, să notăm că în principiu ar mai fi doar o lună până la Jocurile Olimpice de Iarnă, şi mă îndoiesc că dv aveţi informaţii mai multe decât mine despre prezenţa românească acolo, la Beijing...,iar ale mele sunt cam la cota 0 (zero). Sunt de mult apuse vremurile când măcar la bob aveam rezultate remarcabile. Judecând după ce performanţe reuşesc ai noştri, ai crede că România e vreo insulă prin Caraibe sau vreo ţară din Cornul Africii. Drept să vă spun, nici n-am habar dacă mai avem federaţii de schi, de hochei, de patinaj, şi dacă da, cu ce se ocupă acestea. Şi dacă sunt conduse de oameni care chiar primesc şi bani. Simplificând cumva lucrurile, aş zice că nici nu e cine ştie ce nevoie să omologăm aceste discipline sportive, din moment ce unele sunt prezente peste tot în viaţa cotidiană. Nu credeţi? Gândiţi-vă la patinaj. Nu aveţi senzaţia că totul patinează? Fotbalul, de pildă: tot auzim de anul care vine, în care vom rupe gura şi la cluburi, şi cu naţionala. Iar anul vine şi se duce, iar noi iar ne pregătim de anul următor. Şi iar. Şi iar. Nu-i exact ca patinatul în gol? Pe loc, adică. Aşa că dacă s-ar organiza competiţii, în orice domeniu, de patinaj fără patine, am fi veşnic campioni mondiali, cum de fapt chiar suntem!