Doru POPOVICI

În privinţa numărului 13 există două abordări distincte: una dintre ele vede în acesta "numărul dracului", aducător de ghinion în orice context, în timp ce cealaltă îl consideră norocos fără frontiere. Mi-a venit să fac această introducere după ce am aflat, alaltăieri, că la primul turneu major de tenis al anului care vine (şi totodată primul dintre cele 4 care alcătuiesc aşa-numitul Grand Slam), Australian Open, iau parte nu mai puţin de 13 jucătoare române! Ei, ca să folosesc o zicere de sezon, staţi puţin şi nu mânaţi! Ele sunt, în acest moment, cu certitudine doar 5, cele care figurează pe tabloul principal. Celelalte 8 urmează să dispute partide de calificare în săptămâna premergătoare turneului propriu-zis. Teoretic, din 5 se pot face 13. Practic însă, e imposibil, nu fiindcă fetele noastre n-ar vrea, ci deoarece există pe lumea asta şi naţii la fel de talentate, dar parcă niţel mai predispuse la efort, din rândul cărora izvorăsc fete dornice şi ele de a se număra printre cele 128 de nume care intră pe tablourile principale ale turneelor de Grand Slam. În acest context, să ne bucurăm (moderat!) dacă pe lângă cele 5 deja adjudecate, vor mai intra în turneu încă vreo 2 sau 3. Dar oricât de norocos ar fi numărul 13, este absolut exclus să avem atâtea fete în competiţie. Problema e că şi dacă am avea 127, turneul l-ar câştiga a 128-a, singura neromâncă! Nu avem nicio jucătoare capabilă să rupă gura... WTA-ului, nici măcar în turnee mai mici sau chiar mult mai mici, nicicum în Grand Slam-uri. Poate de aceea ne şi bucurăm atât de tare când obţine câte o victorie memorabilă ba o canadiancă, ba o englezoaică, pe care ne forţăm să le considerăm cumva... semi-românce! Hai România, hai tricolore!