Gabriel MANȚĂ

Lionel Messi este câștigătorul Balonului de Aur din anul 2021, probabil o ultimă reverență pe care jurnaliștii o fac în fața acestui fotbalist colosal care a definit o epocă, alături de marele său rival Cristiano Ronaldo. Multă lume, prin asta înțelegând actuali și foști fotbaliști, actuali și foști antrenori, ziariști și suporteri, și-a manifestat dezaprobarea, dezamăgirea, chiar furia la aflarea rezultatului. Hai să merg și eu cu valul, că dacă e rost de înjurat...

Să-i înjurăm pe organizatori?

Mai sus, când am spus ”jurnaliști”, nu m-am referit la cei de la France Football, adică la organizatori, că acest premiu nu se stabilește într-o redacție, ci la votul celor 180 de jurnaliști din 180 de țări. Așadar, organizatorii doar centralizează datele și publică rezultatele. Totuși, eu i-am înjurat pe organizatori anul trecut, pe motiv de aroganță: dacă s-a sistat competiția lor internă pe motiv de pandemie, nu înseamnă că fotbalul s-a oprit în loc!

Să-i înjurăm pe jurnaliști?

Teoretic da, ei sunt cei care au optat fiecare pentru 5 fotbaliști, ordonați în sistem Eurovision, de la 5 puncte pentru primul loc la 1 punct pentru locul 5. Minge la fileu pentru ăia care spun ”n-ați dat cu picioru-n minge, nu vă pricepeți”. Așa să fie? Păi haideți să vedem. Între anii 2010-2015, trofeul Balonul de Aur a trecut sub egida FIFA și atunci, pe lângă ziariști, au votat toți selecționerii țărilor afiliate FIFA și toți căpitanii de echipă națională. Așadar, în perioada de 6 ani în care jurnaliștii aveau pondere doar 33%, Messi a câștigat trofeul de 4 ori, Ronaldo de 2 ori, iar taman atunci s-au întâmplat cele mai mari nedreptăți, Messi și Ronaldo fiind pe rând beneficiari, câte o dată. Să ne amintim.

2010. Câștigă Messi în fața lui Iniesta și Xavi, dar eu l-aș considera pe Sneijder marele perdant (locul 4). Context: este an cu Campionat Mondial, câștigat de Spania, cu Iniesta marcator al unicului gol din finală; Sneijder este finalist cu Olanda, dar câștigător al Ligii Campionilor cu Inter, campion al Italiei, câștigător al Cupei și Supercupei. Prin comparație cu Inter, Barcelona nici măcar n-a ras totul la intern, ratând Cupa Regelui. E drept, Barça deborda forță, iar Messi ajunsese la o influență aproape ireală în jocul echipei, dar la Mondiale Argentina a fost călcată în picioare de Germania în sferturi. Având în vedere că un CM se dispută o dată la 4 ani, acesta ar trebui să aibă pondere mai mare în evaluarea performanțelor din anul respectiv, corect? În cazul ăsta, de ce a câștigat Messi? Prin fascinația aia pe care o exercita asupra tuturor, dar mai ales asupra celor din branșă. Dacă atunci ar fi votat doar ziariștii, mai obișnuiți să opereze cu concepte și criterii, Messi nu ar fi fost pe primul loc. Ca dovadă, în 2018 a câștigat Modric, care reprezenta aproape 1:1 ceea ce era Sneijder în 2010.

2013. Câștigă Ronaldo în fața lui Messi, dar toată lumea l-a considerat pe Ribery marele perdant (locul 3). Comparația 2021/2013 are mai mult sens, în discuție fiind tot un jucător al lui Bayern Muenchen. Bavarezii au câștigat atunci tot-tot-tot: campionat-cupă-supercupă-urecheată-supercupa Europei. Cu Ribery rege, cel mai bun jucător al echipei! Și atunci, de ce a câștigat Ronaldo, atenție, FĂRĂ TROFEU în anul acela?! Naționala Portugaliei nu putea veni cu ceva deosebit, fusese an impar. Pe lângă fascinația aia pe care o exercita și Ronaldo, pot specula că Realul avea în componență mai mulți căpitani de echipă națională care au votat cu coechipierul lor de la club.

O dovadă că ziariștii sunt mai obiectivi în apreciere este clasamentul lui Modric în 2021: 0 puncte! Vasăzică ziaristul care a votat din partea Croației a considerat că prin ceea ce a arătat anul ăsta la Real și la națională, cu lipsa de rezultate aferente, câștigătorul din 2018 nu merită să facă parte din primii 5, așa cum au apreciat de altfel și toți ceilalți 179 de votanți. Vă întreb, care selecționer și care căpitan al Croației (presupunând că n-ar fi fost Modric însuși) și-ar fi permis asemenea ”aroganță”?

(Între timp am văzut că Ionuț Lupescu a ieșit cu un citat din Cruyff – ”o mulțime de jurnaliști și de oameni care-și votează prietenii” – concluzionând că nimic nu s-a schimbat! Problema e că citatul respectiv e din 2014, adică din perioada când ”oamenii” erau mai mulți decât jurnaliștii. Iar concluzia lui Lupescu arată fie că habar n-are despre ce e vorba, fie că nu poate face abstracție de o anume apartenență. Lui nu i se spunea Buldozerul, ci Kaiserul.)

Să-l înjurăm pe reprezentatul României?

Cum să facem așa ceva, doar e bucovinean de-ai noștri (fiind născut de ziua Bucovinei, mă pot considera și eu al locului)! Nu știam cine dă votul din partea României, așa că am căutat să aflu. Îl cheamă Emanuel Roșu și e freelancer (îi găsiți blogul cu google). Oricum n-avem de ce să-l înjurăm, l-a pus pe primul loc pe Lewa, cu explicația rațională că n-a putut trece peste ce a realizat acesta în 2020. E drept, dacă pe locul 2 vine Messi, ”pentru toate motivele din lume”, nu i se oferă prea mare marjă de câștig polonezului.

Să-l înjurăm pe Messi?

Aici e la liber, văd că se poartă. Cine e fanul cuiva îl desființează pe rival. Dar Messi, spre deosebire de Ronaldo în 2013, a venit cu un trofeu foarte important, Copa America, cu care a spart în sfârșit gheața la nivel de echipă națională. Am văzut că e oarecum desconsiderat, deși e trofeu continental, echivalent al EURO, pe care Argentina nu-l mai câștigase din... 1993, nici Maradona nu are Copa în palmares! În contrapartidă, pe Lewandowski mai mult l-a încurcat amânarea pentru 2021 a Campionatului European, căci Polonia a terminat ultima în grupa sa. Da, a câștigat titlul cu Bayern (nu și Pokalul, nu și Liga Campionilor, precum în 2020) și a dat o stivă de goluri, dar uite că de data asta, la ziariști, a prevalat performanța de la națională. Pe acest criteriu s-a cățărat și Jorginho, cel care s-a aflat anul ăsta în locul potrivit, la momentul potrivit, adică la Squadra Azzurra, dar și la Chelsea. Însă, fie-mi iertat, Jorginho e un cărător de pian, ar fi fost prea mult să câștige Balonul. La Euro a înscris doar la lovituri de departajare, și aici una din două (cu ratare taman în finală!), iar luna trecută a mai ratat un penalty (min. 90, împotriva Elveției), care ar putea-o costa pe campioana europeană prezența la Mondiale. Ar însemna depresie colectivă pentru italieni, care până de curând erau zei, campionii Europei cu salbă de partide fără înfrângere de record mondial. Iar omul care a avut calificarea în bocanc să câștige Balonul de Aur? Ar fi fost straniu.

Ca să fi avut cineva o șansă adevărată de a trece peste Messi trebuia să bifeze performanțe pe ambele planuri, la club și la națională, ca Jorginho, dar să fie și jucător decisiv, spectaculos, cu personalitate. Mulți sunt în primii 10 în primul rând pentru calitățile astea enumerate, în rest fără performanțe notabile cu clubul și/sau cu naționala: Benzema, Ronaldo, Salah, De Bruyne, Mbappé. De exemplu, am văzut cum Klopp încearcă să tragă spuza pe jucătorul lui, dar cum să fie Salah în primii trei, să zicem, oricât de meseriaș ar fi el - și este! - când Liverpool a rămas pe sec pretutindeni, iar Egiptul a avut meciuri numai în preliminarii, cormoranul înscriind doar cu... Comore?!

În loc de concluzie

Una peste alta, ceea ce ar fi salvat situația și ar fi făcut multă lume fericită era decernarea surpriză a încă unui Balon, cel irosit aiurea în 2020. Asta e, nu i-a vizitat gândul bun pe organizatori, deși acum se aude că vor să reîncălzească ciorba. Nu mai are același gust, dar decât cu burta goală...