Gabriel MANȚĂ

Turneul Campionilor la tenis a cam dat chix anul ăsta, avem deja două retrageri după primele meciuri, iar regulamentul e de așa natură încât șansele de calificare ale rezervelor sunt minuscule, chiar dacă și-ar fi câștigat ambele meciuri. Lucrurile serioase vor începe din semifinale, până atunci campioanele merită deplina noastră atenție.

Turneul Campioanelor, disputat în Mexic, s-a încheiat în dimineața zilei de joi, până să crape de ziuă. Mi-am aranjat astfel programul de somn încât să prind semifinalele și finala, iar cu puțin exces de zel am prins și ultimul set al finalei de dublu și pot spune că n-am regretat deloc. Au câștigat clar cehoaicele Krejcikova și Siniakova, deci Krejcikova n-a însoțit-o pe Pliskova spre casă după eliminarea în tandem de la simplu, a mai avut puțină treabă. Ea a avut un discurs impresionant la festivitatea de premiere, la care a participat și Martina Navratilova, aducându-i acesteia un elogiu pentru ceea ce a reprezentat pentru tenisul cehoslovac, deși regimul comunist îi retrăsese cetățenia. Nu oricine din generația nouă de sportivi poate avea o astfel de abordare, explicabil așadar faptul că principala caracteristică a Krejcikovei este inteligența în joc, cu care s-a impus și la simplu în ultima vreme. Nu și aici, căci performanța de la Roland Garros e greu repetabilă.

Ei bine, la simplu nu a mai avut loc finala dintre favoritele 7 și 8, fiindcă Badosa s-a dus cu săru-mâna la Muguruza (și ea doar a 6-a favorită!). Dincolo, Kontaveit a trecut cu ultimele puteri de Sakkari, estona ”noastră” prezentându-se stoarsă la finala cu Muguruza, preferata publicului prin prisma originii sale venezueleze. Aici ar trebui făcut un pas în spate pentru a cuprinde întregul tablou. Kontaveit n-ar fi fost aici fără retragerea lui Ashley Barty, dar nici Muguruza n-ar fi fost aici fără bunăvoința lui Kontaveit, care a preferat să se menajeze în ultimul meci din grupe. Numai acest gând însemna o primă cazma la rădăcina încrederii pentru estonă. Poate se baza pe ultimul rezultat dintre ele, un dublu 6-1 la Moscova, când Kontaveit aflase că s-a ivit un capăt de șansă la calificarea pentru Turneul Campioanelor și de atunci s-a transformat în balaur (merit incontestabil are Tursunov, cel care a dezlănțuit-o și pe Sabalenka), măturând tot în cale la Moscova și Cluj-Napoca. Dar tocmai acum, la linia de sosire, a rămas fără flacără. Nu prea a fost diferență de stil între cele două, orientare spre atac, cu deplasare excelentă și capacitate de a ieși din dificultate cu lovitură încă și mai agresivă. Diferența s-a făcut la consistență. Dacă nu câștiga punctul repede, Kontaveit își pierdea din claritate. A dus trena în meci până când a servit pentru a egala la seturi. Impresia e că n-ar fi câștigat nici dacă trimitea meciul în decisiv. Muguruza a stat dârză și apoi nu s-a mai uitat în urmă. La 28 de ani, are în palmares aceleași turnee de Grand Slam ca Simona, Roland Garros și Wimbledon, iar de acum și un Trofeu al Campioanelor. Muy bien, se poate gândi și ea la măritiș!