Este evident faptul că sportul în general evoluează în toate direcţiile: viteza, echipamentele, mingile, tehnologia adiacentă, chiar şi regulile, sunt în permanentă modificare, în principiu în favoarea spectacolului sportiv şi a mulţumirii celui care plăteşte bilet tocmai pentru a-l vedea. Aici, în categoria "bilet",se pot include şi televiziunile, care percep şi ele diferite taxe pentru a vă facilita accesul la competiţii. România se afla şi aici într-o situaţie ciudată (de fapt în mai multe, în funcţie de unghiul de abordare), favorizaţii celor 4 canale principale de sport (desigur, Digi) bucurându-se de fotbal european de cel mai înalt nivel, transmis live aproape în fiecare zi a săptămânii. Lipseşte din grila Digi campionatul Angliei, cel mai spectaculos în ultima vreme, dar nu-i nimic: Eurosport transmite încontinuu în weekend meciurile din Premier League, canalul Eurosport 1 fiind practic blocat sâmbătă şi duminică, de pe la ora 14 până în crucea nopţii. Chestiunea e niţel discutabilă, întrucât numai Eurosport România are această opţiune, restul ţărilor privind pe Eurosport şi alte sporturi în acelaşi interval orar. Soluţia este una singură: vreo 3 euro pe lună, care îţi permit accesul online la Eurosport Player. În ultimul weekend, în timp ce fotbalul nu se mai termină, tare mi-aş fi dorit să pot urmări şi finală Irish Open la snooker, între John Higgins şi Mark Allen. Am pornit Eurosport Player-ul şi n-am regretat nicio secundă. A fost o finală antologică, crâncen de disputată, cu un Allen întorcând finalmente de la 6-8 la 9-8 şi câştigând trofeul. Ultima parte am putut-o urmări chiar la TV, că se terminase etapa în Premier. Ei, şi acum iată explicaţia titlului de azi: uneori îmi vine să-mi bag picioarele în fotbal, mai ales când singurele faze dezbătute dintr-un meci întreg (în cazul de faţă, din România) se referă la hoţia atacantului care se preface faultat şi la hoţia sau prostia arbitrului, care îi dă penalty-ul cerşit. În partea cealaltă, la snooker, un jucător de 21 de ani, chinezul Bingtao, la o lovitură oarecare (dar în semifinala acestui mare turneu!), anunţa "fault"! Ştersese atât de fin cu vârful tacului o bilă, încât nici filmarea cu încetinitorul nu o surprinsese, iar bila nu se clintise! Da, dar el simţise în tac ştergerea şi anunţase propria greşeală! Cam de asta snooker-ul e un sport nobil, pentru mari caractere, iar în fotbal e loc pentru escroci de teapa unui Keşeru, care se buşeşte de fundaşul care-i luase mingea fără să-l atingă, se trânteşte, iar un arbitru prost, hoţsau de amândouă, îi dă penalty în loc de cartonaş! Dacă ar fi fost în stare să se ducă la prostul cu fluier şi să-i spună că n-a fost faultat, Keşeru ar fi putut deveni cândva un adevărat jucător de snooker. Aşa, rămâne doar un escroc şi un golan camajoritatea celor din iarbă.