Naţionalaa reintrat în cărţile calificării, după ce la debutul preliminariilor ne îmbolnăvise de nervi. Ulterior, ne-am revenit cât de cât, fără însă cajocul să se fi modificat radical, astfel încât chiar să fie dătător de speranţe. Mai degrabă ghinionul şi prostia celorlalte ne-au ajutat, jocul rezultatelor fiindu-ne favorabil în absolut toate celelalte meciuri. Şi uite-aşa, fără să fi rupt gura târgului, ne-am trezit "în obiectiv", adică pe locul 2 în grupă, pe care am fi categoric cretini dacă l-am pierde. Dar, întrucât avem o îndelungată istorie a cretinismului la acest nivel, până nu se încheie şi meciul cu Liechtenstein, aproape că n-ar trebui să mai facem calcule. Totuşi, vă rog să mă credeţi că nu am foarte multă tihnă nici în privinţa penultimului meci, pe care îl jucăm acasă cu Islanda. Iar asta în niciun caz fiindcă Islanda ar mai prezenta vreun pericol în sine, ci fiindcă în faţa ei se va aşeza o România în care parcă văd că Mirel (la dataaia va mai fi selecţioner, nu?) o să-şi amintească de virtuozităţile din campionat ale unei catastrofe pe nume Keşeru şi o să-l convoace, o să-l titularizeze... iar noi o să aşteptăm vreo 90 de minute să dea dracului un gol, aşa cum îl tooot aşteptăm de vreo 300 de ani să dea unul! Vă tot întreb, şi văd că nu-mi răspundeţi: când a dat ăsta la Naţională un gol care să conteze? Şi mă macină şi chestia asta: dacă Keşeru iar e adus să ocupe o bucată de gazon, dacă lângă el sau în locul lui îl mai bagăşi pe Puşcaş, care pare să fi uitat complet cu ce se ocupă un centru atacant (ori poate că idolul lui o fi Moş Keşeru, pe care încearcă să-l imite!?), noi cum dracu' înscriem golurile cu care să batem şi Islanda,şi Liechtenstein? Dar, cum toate problemele au şi rezolvări, eu am găsit-o pe asta: Torje! L-aţi văzut cum, printre împiedicaţii de coechipieri şi împiedicaţii de adversari, pare şi el fotbalist, aidoma lui Keşeru? Hai, Mirele, nu ezita nicio clipă: convoacă-l de urgenţă şi pe Torje, că când (chiar aşa!) s-o pune şi el pe jucat, nicio Islandănu ne mai rezistă!