Doru POPOVICI

Evident că subiectul cel mai important în aceste zile este dublape care naţionalao are de disputat în zilele următoare, cu Germania în deplasare, pe 8 octombrie, şi cu Armenia acasă, pe 11. Nu am de gând să mă duc în direcţia asta, întrucât am ajuns din nou în punctul în care, iertaţi-mă, mi se rupe de ce urmează să facă echipacândva a mea şi a tuturor românilor, devenită o feudă a unor şmecheri la nivel de federaţie, cu antrenori aduşi doar ca să-şi etaleze prostia ori neputinţa, cu fixaţii în alcătuirea echipei care trimit cu gândul la psihiatrie ori la blaturi cu traficanţii de fotbalişti etc. Sigur că ţin cu România, sigur că îmi doresc să-i bată pe nemţi, pe armeni şi pe toţi ăilalţi şi să meargă la Mondial, sigur că o să mă consum din nou dacă jocul n-o să meargă şi o să urlu de bucurie la golurile noastre (dacă or veni...), dar cel puţin la primul meci o s-o fac de unul singur, eu mai având de ispăşit câteva zile pe bază de COVID-19. Slavă Domnului că am o formă extrem de uşoară şi că voi fi apt de a urmări meciurile televizate la mine acasă. Unde pot să urlu chiar şi singur, fără să mă trimită cineva la Paziuc. Buuun. Acum, despre ce vreau să comentez cu adevărat. E vorba de continuarea apucăturilor de tâlhari ale arbitrilor români, apucături pe care, vorbalui Ion Crăciunescu, nu le vom vedea nicidecum stârpite de apariţia VAR, care oricum e amânată de ani de zile, cu nesimţire şi premeditare. Ultimului jaf organizat i-a căzut victimă FC Botoşani, golul care i-a furat 2 puncte din cele 3 fiind înscris cu mâna, printr-o lovitură de backhand de mare precizie, produsă la câţiva metri de tâlharul cu fluier şi fix în faţa borfaşului cu steag, a cărui privelişte nu era obturată de nimic. Ci doar de nesimţire şi de apucăturile de tâlhar. Asemenea nenorociți caăştia nu au ce căuta pe gazon, nu au ce căuta în sport în general. Locul lor e la bulău. Prilej cu care poate că inţelegeţi şi de ce mi se rupe de fotbalul românesc în general.