Doru POPOVICI

Pe vremea lui Ceauşescu (ăla adevărat, nu suferindul care bântuie - inexplicabil - liber în jurul demnitarilor şi îi înjurăîn toate felurile pe mai toţi cei care nu fac parte din acelaşi salon psihiatric sau partid/ONG! cu el) circulacu o frecvenţă exagerată sintagma din titlul de astăzi. Aproape orice devenea "izvor nesecat" de ceva: de talente, dacă era vorba de cântăreţi sau sportivi, de bunăstare, dacă era vorba de efortul Partidului Comunist de a mai mări leafa cu 3 lei, de inspiraţie, când se analiza poezia vreunui poet în curs de afirmare, şi tot aşa. Fără a face câtuşi de puţin mişto de formularea asta, vreau să vă atrag atgentia asupra izvorului nesecat de românce talentate care au năpădit tablourile competiţiilor internaţionale de tenis în ultima perioadă, cam de pe când a izbucnit pandemia. Dincolo de cele care deja se clasicizaseră (Halep, Niculescu, Cîrstea, Begu), ba chiar se eternizaseră (iar procesul e încă în desfăşurare!, din moment ce Niculescu, în cuplu cu Olaru, a reuşit cea mai bună performanţă a ei chiar acum, la USOpen, sfert de finală), pe lângă apariţiile, când şi când notabile, ale lui Dulgheru, Bara, Bogdan, au izvorât încă alte nume, de care, exceptând-o pe Ruse, chiar n-am auzit, până în clipa în care le-am văzut pe tablou la câte un turneu. Multe nu înseamnă automat şi foarte bune, deşi calitate există atât timp cât la Wimbledon au fost în total 7 pe tabloul de simplu. Foarte interesant e că izvorul e mai cuprinzător decât ne puteam aştepta până de curând: aveam o mare jucătoare... canadiană, Bianca Andreescu, iar anul acesta realmente a ţâşnit în prim-planul mondial minunată englezoaică/chinezoaică... de Gibraltar!, Emma Răducanu, pe care am urmărit-o deja de vreo 4 ori în USOpen şi pe care o aştept diseară să câştige trofeul. Dar mi-e teamă de ce poate canadiana Fernandez, altă copilita, aparent fragilă, la fel de talentată şi care loveşte mingea cu o forţă neverosimilă. Va fi o finală de vis, credeţi-mă. Hai Emma!