N-am stat niciodată să socotesc de ce de câtva timp încoace, mai exact: de la începutul preliminariilor pentru următorul campionat mondial, meciurile internaționale la nivel de ţară se dispută în pachete de câte 3. Nu e din cauza pandemiei, fiindcă asta ar conduce doar la disputarea meciurilor cu tribunele goale, şi nicidecum la îndesirea lor. Mai degrabă, pare a fi apariţia competiţiei ăleia second-hand, Cupa Naţiunilor, care a înghesuit în aşa hal calendarul competiţional, încât a fost nevoie de comprimarea timpului afectat fiecărei competiţii şi implicit de îndesirea meciurilor în cadrul acestora. Ţineţi minte scuzaeternă a împiedicaţilor convocaţi la naţionalapatriei noastre, cum că au fost obosiţi din cauza calendarului prea încărcat? Asta, inclusiv pe vremea când la noi se jucau 30 de etape de campionat, iar la alţii 38! Plus participările în cupele europene, care la noi se cam terminau prin noiembrie, iar la ceilalţi durau până în mai! Ei, să vă ţineţi acu', fraţi români! Pariază cineva că încă de diseară, adică după ce să tot fi jucat vreo 7 etape de campionat, ai noştri se vor declara obosiţi şi vor pune înfrângerea pe seama extenuării? Vă atenţionez că pentru noi, în caz că mai vrea şi mai sperăcineva să ne calificăm, şi un egal înseamnă înfrângere, în condiţiile în care până acum deja ne-am tăiat singuri cam toate crăcile de sub picioare. Diseară întâlnim în deplasare Islanda, adică echipa care ne-a eliminat chiar în ultima dublă de baraj, aceea pentru Campionatul European. Altădată, cu optimismul şi patriotismul care mă bântuiau, aş fi spus că avem şanse la victorie, întrucât Islanda nu mai e cea de acum puţini ani, când o bătea pe Anglia. Numai că între timp România a reuşit şi ea să ia bătaie de la Georgia şi de la alte entităţi statale unde fotbalul nu sunt sigur că e omologat. Să dea Domnul să greşesc şi să ieşim din astea 3 meciuri cu 9 puncte, nu cu 2, maximum 3, cum cred că se va întâmpla... din cauza extenuării combatanţilor, desigur!