Gabriel MANȚĂ

După atâtea competiții continentale și mondiale, iată încă un eveniment planetar care ne oprește să ne îndreptăm cuvenita atenție spre campionatul nostru cel de toate etapele. Dar tot răul spre bine. S-a întâmplat brusc, într-o zi oarecare, ca Barcelona și Messi să se separe. Deși peste tot în titluri era cuvântul ”oficial”, eu n-am crezut. Mă așteptam la o manevră a lui Laporta de a forța cumva mâna Ligii spaniole, când de fapt a fost o manevră pentru a-și ascunde incompetența. Cum adică s-au înțeles părțile, dar nu pot înregistra contractul pentru că... Liga?! Păi ce, regulile astea au apărut din senin, nu se știa de ele? E ca și cum s-a dus cu Messi la ghișeu și le-a zis o tanti de acolo că s-a băgat o nouă taxă pe bogăție! Bineînțeles că l-a contrat imediat președintele federației spaniole, care a dezvăluit faptul că Laporta nu a acceptat un împrumut al unui consorțiu, ofertă diferențiată pentru toate echipele din La Liga, care ar fi rezolvat problema masei salariale. Desigur, poate că asta însemna ca Barcelona să fie legată de niște contracte, să se retragă din proiectul ăla fantasmagoric cu superliga europeană. Foarte bine, merita din plin, deoarece acea competiție oricum nu mai are niciun chichirez fără Messi. De-aia nici nu cred că motivul e ăsta cu superliga, doar a fost fluturat prin presă. Mai degrabă are dreptate Laporta când îl blamează pe Bartomeu, predecesorul său, pentru felul în care a condus Barca, pierderea lui Messi venind ca o consecință. Dar e și eșecul său, pentru că tocmai valul ăsta l-a călărit, ”vin eu, că Bartomeu îl face pe Messi să-și ia lumea în cap”. Și iată că Barcelona îl pierde pe Messi în mandatul lui Laporta, deși argentinianul acceptase înjumătățirea salariului, visul oricărui președinte care are de gestionat relația cu o vedetă la club. Ba chiar îl pierde gratis, măcar Bartomeu ar fi luat suta de milioane pe el!

Am văzut și cum mulți principiali pe banii altora susțineau că Messi ar fi trebuit să joace gratis sau pe salariu simbolic ”ca să salveze clubul”. Însă clubul nu are de ce să fie salvat, excedentul masei salariale nu înseamnă faliment, are echipă bunicică, poate chiar e mai bine ca tinerii să se dezvolte fără umbra protectoare a copacului bătrân. Cei care ar fi fost de fapt salvați de Messi sunt președinții păpușari Bartomeu și Laporta, care chiar nu merită.