Nu cunosc multe sporturi olimpice, unele dintre ele chiar mă lasă perplex. La prima vedere, înotul nu e chiar așa de complicat. Ca la atletism, se ia startul și câștigă cine ajunge primul. Doar că în apă omul a inventat mai multe feluri de a ”alerga”. Dacă la atletism proba regină este suta de metri, chiar proba regină a Olimpiadei, la înot este suta de metri liber (sau craul, cum mai este cunoscut). Înotul are totuși subtilitățile lui, sunt departe de a le identifica atunci când privesc o cursă, de aceea n-aș putea explica cum de a răsărit în sportul românesc un asemenea înotător de clasă mondială precum acest David Popovici. Fiindcă știu totuși cât de greu se răzbește în acest sport. Am o nepoată în Italia care a fost mult timp între marile speranțe de la junioare, la 10 ani mă lăsa în urmă cu aproape o jumătate de bazin! Acum are 20 și e antrenoare. Bravo ei, măcar face ce-i place!
Înainte de a scrie despre David, am căutat să mă informez și să înțeleg. În primul rând, dacă Olimpiada se ținea în anul care îi dă numele, el n-ar fi ajuns la Tokio. La 15 ani era prea crud. Reversul medaliei a fost că în pandemie nu s-a putut antrena în apă, deci progresul său ar fi trebuit să vină doar din dezvoltare fizică, adică prea puțin. Asta în teorie, fiindcă practic lucrurile nu au stat așa. La revenirea în bazin, adolescentul a tăiat pur și simplu apa în două, cu o energie acumulată parcă în anul rămas pe sec. Dorul de apă a dus la ceva ce poate deveni scenariu de film. Știți deja că băiatul ăsta a fost la două sutimi de secundă de o medalie la 200 de metri liber. Cât înseamnă două sutimi? ATÂT E O SECUNDĂ! Cât ați citit propoziția anterioară, presupunând că v-ați grăbit. Are 13 litere, deci A-ul de început ține aproape 8 sutimi. Deci când pronunțați cam un sfert din A (cum o fi asta?!), să știți că atât i-a lipsit lui David Popovici... Am fost încântat de răspunsul pe care i l-a dat reporterului GSP care l-a întrebat dacă știe pe ce parte a cursei a pierdut medalia: nu a pierdut nicio medalie, ci a câștigat locul 4!
Urmează suta de metri, proba regină a înotului și proba sa favorită, iar orice s-ar întâmpla, el va câștiga locul pe care va termina. Va câștiga această experiență din viața sa la care nici nu visa anul trecut. Indiferent de rezultat, că va deveni supereroul planetei sau că nu se va califica în finală, el va rămâne, cum singur spunea, ”doar un băiat care înoată repede”.