Doru POPOVICI

După ce timp de zeci de ani am trăit într-o minciună devenită norma de existenţă, am sperat că odată cu intrarea într-o lume pe care o credeam poate nu de vis, dar măcar normală, să renunţăm naibii la falsificarea "din vorbe" a realităţii şi să proiectăm imaginea reală, nefardată, a tot ceea ce ne înconjoară. Printre adevărurile cele mai lesne de demachiat se numără cele din sport, întrucât aici performanţa vorbeşte de la sine despre valoare, şi în mod evident nu poţi face din învins învingător şi din alb negru (aoleu!!!, o fi voie să spun aşa?, sau trebuie caîn loc de negru să zic "o nuanţă mai întunecată de alb"!?). În sfârşit, să trec la subiect. Continuăm să facem pe patrioţii, mai ales la televiziunea publică, şi am ajuns să o luăm razna în aşa hal, parcă mai rău decât pe vremea lui Ceaşcă, încât comentatorilor le e efectiv teamă să spună că prostul e prost şi nesimţitul chiar nesimţit, şi o ţin langapână în ultima secundă a disputei din oricare sport cu "momentul de răscruce" (care evident că nu vine niciodată), cu "răsturnarea de situaţie" (care nu se răstoarnă cât îi hăul!), cu "concentrarea", "puterea de revenire", "inspiraţia" etc şi etc. În meciul cu Coreea de Sud era evident că în teren, fraudulos numită "România", era o echipă de bagabonţi, de "vopsiţi", de panarame necalificate, târâite pe partea ailaltă de planetă ca să...ce!?! Ca să-şi dea autogoluri fără număr, să facă penalty-uri, să ia cartonaşe roşii, să rateze indirectă din 7 metri!!! Unde e ghinion aici? Unde e lipsa de inspiraţie? Unde e ceasul rău? Ceasul rău e doar ăla în care s-a născut fiecare din bagabonţii ăia, dotaţi cu câte un singur neuron (şi ăla avariat!) şi cărora nu le stă mintea aia puţinăla munca aia pentru care sunt plătiţi regeşte, ci doar la gagici penale, maşini mega-benga, lanţoage de aur şi tatuaje mai jmechere decât au "artiştii" lor, maneliştii, tot penali şi ei. Drapel, ţară, imn? Alea-s pentru fraieri.