Gabriel MANȚĂ

Fapt: CFR Cluj s-a calificat mai departe într-o oarecare fază eliminatorie a cupelor europene, fiind prima beneficiară a ”exonerării” de golul înscris în deplasare! Să nu uităm că deunăzi a fost eliminată de Sevilla fix datorită acestei reguli vetuste, deci mai bine mai târziu decât niciodată. Iată ce scriam la această rubrică în februarie 2009 (realizați că au trecut peste 12 ani de atunci?!):

După cum bine se ştie, în confruntările care pe care, desfăşurate în dublă manşă, numărul golurilor înscrise în deplasare prevalează la egalitate perfectă. Această regulă, introdusă prin anii ’70, avea rolul de a stimula jocul ofensiv, adică echipa oaspete să nu se bage cu fundul în poartă, cu gândul să ia cât mai puţine. Poate că şi-o fi atins scopul în fotbalul acelor vremuri, dar astăzi, în fotbalul nostru ultratacticizat, reversul medaliei devine mult mai vizibil. Căci, dacă unii se străduiesc să speculeze orice pentru un gol în deplasare, ceilalţi ştiu că n-au voie să-l primească. De multe ori gazdele, în loc să dezlănţuie o ofensivă dezinhibată, să-şi dorească să înscrie fie şi cu un gol mai mult decât adversarii, adoptă o tactică „la siguranţă”, adică se betonează, preferând să joace la greşeala adversarului pentru un amărât de 1-0. Nu toate echipele sunt Barcelona ca să atace fără frica de a primi gol fiindcă valoarea propriilor jucători garantează 3-4-5 goluri pe teren propriu. De câte ori n-aţi auzit enunţul ăsta: „important e să nu primim gol”?! Să fim sinceri, ăsta este efectul actual al acestei reguli. În loc să laşi publicul prieten să te poarte spre gol, întorcându-le astfel satisfacţia, te închizi în calcule meschine. Nu mi se pare drept ca unele echipe să se strecoare mai departe după 1-1 şi 0-0, cum s-a întâmplat anii trecuţi în fazele superioare ale Ligii Campionilor. Se nimereşte un gol în deplasare, nu de puţine ori în urma vreunei greşeli, poate chiar de arbitraj, prilej pentru ca apoi să se ridice baricade în bătătura proprie. Ia să fie conştienţi cei în cauză că trec mai departe doar dacă ÎNVING! Cum s-ar juca oare?! Îmi amintesc de o semifinală europeană între Milan şi Inter, una dintre ele, nu contează care, mergând în finală după două egaluri, dar cu gol înscris „în deplasare”. Care deplasare, că astea două, pe San Siro, sunt peste tot acasă?!

Apropo de ”peste tot acasă”, să nu uităm că în celebrul sfert de finală de Cupa UEFA (așa se chema atunci) dintre Rapid și Steaua (așa se chema atunci), s-a mers mai departe tot după 1-1 și 0-0. De-acum nu mai e posibil!