Gabriel MANȚĂ

Deși e pe buzele tuturor, nu voi lăsa penalty-ul ăla să strice cronologia. Cam prea mult s-a plâns după Spania, când de fapt acolo fotbalul, lăsat de capul lui, adică fără intervenția fluierașului, a făcut dreptate. Așa cum spuneam, ibericii se prezentau la al șaselea meci cu doar o victorie în 90 de minute! Și o întrebare în absolut, valabilă oricând, nu numai la turneul ăsta: credeți că ar putea să câștige naționala Spaniei un trofeu major atunci când Real Madrid nu dă nici măcar un jucător în lot? De fapt, că am și verificat, ceea ce s-a întâmplat acum este unicat, niciodată Realul n-a fost fără jucător în lot, indiferent că era vorba de Mondial sau European! Iar Luis Enrique, care murea de gât cu cine îl contesta pe Morata, taman de data asta l-a lăsat pe bancă fiindcă, vezi Doamne, îl cunoșteau prea bine Chiellini și Bonucci. Păi uite că a dat gol cum a intrat, nu era mai bine să fie de la început în locul lui Oyarzabal, care a făcut preluare spre înapoi când a primit mingea pe culoar? Părerea mea e că italienii merită pe deplin locul în această finală, au făcut ce trebuie, cu o forță a grupului exemplară, cu Chiesa ieșind la suprafață ca untdelemnul.

Și iată-ne ajunși la faza care a scandalizat continentul (l-a izolat, cum ar veni, în indignarea lui, cunoașteți butada). Vestea proastă pentru Anglia e că nu s-a întâmplat în finală. Peste ani ar fi rămas trofeul, iar metoda s-ar fi estompat ca penalty-ul ăla din care a câștigat Germania cu Argentina în 1990, la fel de fraudulos, plângea Maradona de se scutura cămeșa pe dânsul. Atunci n-a mai zis că a fost fluierul lui Dumnezeu... Ce vreau să spun e că Anglia nu va mai primi favoruri în finală, pe-asta trebuie să și-o câștige singură. Dar să încercăm s-o lămurim pe-asta cu Sterling: omul a fost ușor jenat, atâta tot, bașca își făcuse mingea cam lungă. Pentru așa ceva nu se dă unșpe metri în meci eliminatoriu. Teoretic, nu se dă în niciun meci, e recomandare repetată obsesiv la cursurile de arbitri. Și hai să rotim terenul și să ne imaginăm că faza asta s-ar fi întâmplat în careul englez, fluiera cineva de pe lumea asta? No way. Dar există și un mare dar. Nedreptatea asta i-a salvat oarecum pe danezi, la nivel de retorică, pentru că fuseseră încălecați ca la rodeo, cel mai bun om al lor fiind Kasper Schmeichel, de departe. Mi-a plăcut tipul ăsta la nebunie, era inversul italienilor, făcea câte o paradă excepțională și nu făcea... paradă! Nu i se clintea un mușchi pe față, nu făcea un gest în plus. Poate n-o avea trofeele lui ta-su, dar e mai bun ca el. Era cât pe ce să salveze situația și în fața lui Kane, nu merita ghinionul unui șut cu repetiție.

Asta e, urmează o duminică de poveste, cu dublă finală la Londra, Wimbledon și Wembley, cu un preambul pe cinste în creierii nopții, Brazilia - Argentina în finala Copei America!