Gabriel MANȚĂ

Am așteptat meciul al doilea cu Ioana Cosma la pupitru, prima femeie din România care a ajuns să comenteze fotbal masculin. Mai fusese la microfon și la câteva partide de fotbal feminin, dar nu mă pot lăuda că le-am urmărit. M-am bucurat că a ieșit pe plus față de prima prestație. Făcusem trei observații personale care, spre surprinderea mea, au fost toate bifate! Or fi fost semnalate în vreo ședință a redacției Sport din trustul PRO, iar Ioana Cosma s-a ținut de plan: a) nu a mai vorbit peste colegul Ioan Alexandru (cel mai bun comentator din trust, fără îndoială); b) cantitatea de ăăă-uri a scăzut considerabil; c) n-a mai folosit niciun diminutiv!

Sigur, au rămas chestiunile alea specifice, de pe vremea lui Costi Mocanu, la ei până și deposedările sunt ”minunate”, totul e gonflat. În rest, că a mai scăpat un ”ne pregătim să ascultăm imnul celor două echipe” poate fi pus pe seama emoțiilor. Căci tracul e acolo, ar fi fost aproape pentru oricine. Justificarea aproape generală a celor care au criticat-o pe Ioana Cosma, după acest prim meci comentat de o femeie, era că ei țintesc calitatea slabă a comentariului, fără să conteze faptul că e femeie. Dar frenezia în a-i căuta greșelile arată tendința de apărare a teritoriului, dacă era vreun mascul de-ai noștri îl ironizam puțin și gata. Greșelile tehnice, alea care țin de știința jocului, mi se par mult mai imputabile, iar la una din ele au fost complici comentatorii de la Spania – Polonia, pe care nu i-am identificat, dar sigur sunt bărbați. Tușierul ridicase fanionul la golul lui Morata, care era verificat de VAR. La reluare se vedea o clasică forfecare între atacant și fundaș, fiecare cu trunchiul înclinat pe direcția de alergare, deci primul mai apropiat de poartă. Comentatorii au concluzionat că era ofsaid clar, doar că VAR-ul a validat, spre uimirea lor, fiindcă fundașul avea un picior în urmă, la remorcă. Justificarea celor doi? Nu ne-am uitat la picioare... Atunci, vorba lui Grigoraș, duceți-vă, bă, la șah!