Gabriel MANȚĂ

Nu se simte încă aer de sărbătoare, cum era în alți ani cu turnee finale. Posibil să fie doar o impresie a mea. Dar știu că altădată terasele erau pline (trebuia să faci rezervare!), fără ca asta să aibă neapărat legătură cu calificarea echipei naționale. Căci rareori am mai fost răsfățați cu așa ceva. În schimb, zilele trecute a trebuit să merg din terasă în terasă ca să găsesc una cu televizor, iar când am găsit-o, aveam mese pe alese. A fost și incidentul tulburător cu Eriksen, dar nici meciurile de până acum nu ne-au exaltat cu prea multe, ba chiar una dintre favoritele obișnuite ne-a servit un meci nul de toată ”frumusețea”. E drept, n-au apucat să joace principalele trei favorite, care sunt toate în aceeași grupă, nu se știe prin ce malversațiune! Mă opresc acum, să mai văd și eu cum arată niște tribune pline, căci la Ungaria – Portugalia s-au vândut bilete pentru toate locurile. Da, ce se mai poate spune... N-aș pune asta în contrast cu ce a făcut combinata FRF – Guvern – Primărie pe Arena Națională, acolo unde pretextul distanțării le-a exilat pe unele dintre fostele glorii la tribuna a doua (o remarcă, la final). Mai degrabă sunt în antiteză tribunele absolut pustii de la Argentina – Chile, dacă vă puteți imagina așa ceva la un meci din Copa America. Această competiție se dispută în paralel cu Euro, dar nu se vede la tv în România. Și deocamdată nici nu avem ce pierde, sunt două grupe de câte 5 echipe din care se califică primele 4! Deci intensitate medie, menajare de jucători, egaluri consensuale. De la sferturi încolo, mai vorbim.

Dintotdeauna, cel puțin la noi, mahării din fotbal sunt slugarnici cu oamenii politici, așa că nu e de mirare că erau politicieni la tribuna VIP. Până nu demult, inclusiv în democrație, îi luau și în avion, în deplasări. Problema e că n-au mai avut loc acolo Hagi, Popescu și Munteanu. M-a lăsat rece declarația lui Popescu, care nu scăpase misecuvenism, în timp ce la a lui Dorinel chiar mi-a sărit țandăra. Cică el s-a gândit serios dacă să mai vină la meci, în condițiile în care avea bilet la tribuna a doua. Păi acolo stau oamenii obișnuiți, ăia care vă aplaudă, care strigă pentru voi, iar vouă vă cade rangul? Noroc cu Hagi care a răspuns ceva de genul ”n-am nicio problemă, am vrut să văd meciul, am stat unde am avut loc”. Bravo, Gică!