Dacă eu am avut asemenea senzații de regret și neîmplinire, îmi închipui ce-o fi fost în sufletul Anei Bogdan. Nu i-aș zice cel mai bun meci de la Roland Garros, acesta cu Badosa, ci cel mai intens. Jucătoarea noastră a fost întoarsă lent, chinuitor chiar, de la minge de meci, partida oferind o paletă întreagă de emoții cu acele schimburi duse până la sacrificiu. Din păcate, nu-mi dau seama dacă din epuizare sau din alegere tactică, pe final de meci Ana a încercat patru scurte, toate pierdute: una prea înaltă, pedepsită de Badosa, celelalte eșuate în fileu, ultima chiar la minge de meci! Badosa s-a strecurat astfel mai departe, nici ea nu știe cum, după cum a recunoscut, iar acum poate visa. Veste bună pentru ea e că n-o va întâlni pe Sorana, ci pe Zidanșek, în fața căreia jucătoarea noastră a cedat duminică. Sorana a avut minge de prim set, dar a reușit cumva să-l piardă, deși fusese jucătoarea mai bună. A urmat o discrepanță neverosimilă în favoarea lui Zidanșek, aceasta avansând pe merit în sferturi. Unul dintre game-urile de serviciu al Soranei a fost bulversant, ea bifând atunci singurul as și singurele duble greșeli din partidă, doar că acestea din urmă au fost trei, două dintre ele legate la 40-30! În fine, să sperăm că va avea și mai mult succes în restul sezonului, pe terenuri rapide, mai potrivite pentru ”new Sorana”.
Despre băieți, Federer și atât. Parcă a avut temă la meciul cu Koepfer, un băiat care lovește zdravăn de pe ambele părți, dar știe și finețuri, cum ar fi lobul. Tema de care zic este lovirea constantă de rever drive, aproape fără variație. Doar scurta o mai strecura, însă vestitul slice de rever a lipsit aproape cu desăvârșire până spre final, când l-a scos de câteva ori din ritm pe neamț. Ca urmare, au fost patru seturi, toate cu prelungiri, primele trei la tie-break! Ultimul lucru pe care și-l dorea Federer, o victorie fizică, à la Pirus, care nu i-a mai permis să continue turneul (anunț făcut a doua zi). Multe puncte greu de închis, de destule ori fiind nevoie chiar de smash + 1. Pe lângă asta, mult efort depus și în apărare, emblematic fiind acel schimb în care a salvat două smash-uri consecutive. Posibil să fi fost ultimul meci al lui Federer la Roland Garros, fără aplauzele cuvenite unui asemenea eveniment, o lipsă crasă de inspirație a organizatorilor, care parcă ascund favoriții în sesiunile de seară.