Doru POPOVICI

Se terminase deja de vreo oră meciul lui Bayern Munchen, şi tot nu mă dumiream de ce trebuia ca pe întreg parcursul acestuia eu să fi gândit caun tâmpit, pardon, ca un român! Adică iniţial aşteptasem caLewandowski să înscrie golul cu care l-ar fi detronat pe Gerd Muller din postura de recordman al numărului de goluri înscrise într-un sezon, dar văzând că timpul trece şi tot trece, şi că deşi Bayern tot înscria gol după gol, numai Lewandowski nu, mi-am zis, ca un român adevărat ce mă aflu, că acolo s-au petrecut... lucruri! Adică nemţii, că de aia sunt totuşi nemţi, l-or fi iubind ei pe Lewandowski, o fi el eroul "la zi" al lui Bayern, le-o fi adus trofee de tot felul, dar există totuşi o limită în toate! Adică nu te poţi obraznici tu, un venetic până la urmă, să-i furi gloria lui Muller chiar la el acasă! Fiindcă dacă Gerd ar fi fost fotbalist la Stuttgart sau la Hamburg, mai treacă-meargă, numai ca recordul îl realizase jucând tot la Bayern Munchen! Şi acum? Vine polonezul tot de la Bayern să îi bată recordul neamţului de la Bayern!? Exclus! Aşa mă gândeam eu, român adevărat!, în timp ce Bayern mai dădea un gol, şi încă un gol, numai Lewandowski nu! Ba chiar mi-am zis că i s-a pus în vedere, aşa, pe înţelesul lui, că dacă mai vrea prelungire de contract ori dacă vrea să plece undeva unde şi-ar dori, să facă bine să-şi bage minţile-n cap, fiindcă un record egalat e perfect, ba chiar mult mai bun decât un record bătut! Numai că exact în penultimul minut de joc, la un şut tărişor al unui coechipier de-allui Lewa, portarul advers respinge în faţă, iar Lewandowski preia şi o îndeasă în aţe. Urmează fericire colectivă, tăvăleală, coregrafie, entuziasm nemărginit şi la Lewa, şi la colegii de echipă, şi la rezerve, şi la antrenori! Sărbătoare în toată regulă, ce mai! Era clar că toată lumea aşteptase şi dorise ca Lewa să înscrie! Numai eu nu eram chiar fericit, fiindcă nu înţelesesem că sunt zile în care se poate întâmpla să nu intre mingea, fără ca asta să fie conspiraţie, complot, aranjamente, masonerii. Că există totuşi şi o lume normală, desigur alta decât a noastră, în care lucrurile se întâmplă sau nu, fără blaturi şi golăneli. E groaznic: m-am dezvăţat de lumea normală! Mai exact: golanii fără număr din fotbalul românesc sunt cei care ne-au dezvăţat pe toţi!