Doru POPOVICI

Principala discuție legată de semifinalele cupelor europene, intensificată la extrem după meciurile tur, pe baza rezultatelor înregistrate în acestea, a fost dacă vom avea parte de evenimentele care să consfințească superioritatea absolută a fotbalului din... brexit asupra celui de pe continent. S-a vorbit câteva zile, atât la noi, cât și în lumea largă, despre nenumăratele premiere care s-ar fi înregistrat cu aceste prilejuri. Mai întâi prezența în aceste finale a numărului maxim posibil de echipe provenind dintr-o singură țară: 4 din 4! Ceea ce, să recunoaștem, parcă doar la îndemânaSpaniei ar fi fost cândva... Să fi devenit fotbalul britanic (de fapt, doar cel din Anglia, că Marea Britanie e... mare!) la fel de performant, de spectaculos, de eficient ca acela spaniol din anii în care Barcă și Real erau de neoprit, alături de ale apărând ba o Sevilla, ba o Bilbao, Atletico ori Valencia, ori... Nu prea îmi iese la socoteala chiar așa, dar în sfârșit... Apoi, ar fi fost vorba cafinalistele să provină din doar 2 (două) orașe: Londra și Manchester, ba și repartizate egal în cele două finale: câte un duel Londra - Manchester în fiecare din ele! asta le-ar fi făcut să se dea nițel mai rotunde și decât Milano (cu Inter și Milan), și decât Madrid (Real și Atletico). Semifinalele din Champions' league au întărit ideea, Chelsea și Man City calificându-se relativ ușor. Ei, și a venit Europa League, unde Man United era ca și rezolvată, după scorul 6-2 din tur. Mai rămânea ca formalitatea să fie finalizatăde Arsenal, într-un meci cu un adversar în principiu modest, Villareal, contra căreia englezii aveau nevoie de o victorie minimă: 1-0. Numai că... n-a fost să fie! Londonezii n-au reușit să o dea măcar o dată în ațe, și cred că dacă jucau non-stop până în preziua finalei, tot nu reușeau! Așa că visul de aur al perfidului Albion de a rupe gura Europei și lumii s-a cam fâsâit! Și zău dacă-mi pare rău! În finala Europa League să nu credeți însă că țin cu Villareal!