După ce a scos Barcelona și Bayern, PSG era pusă în fața unei provocări, aceea de a trece de o formație similară ei, adică veleități europene majore pe fondul infuziei masive de capital. Și tocmai acum, jucătorul cel mai bine cotat, cel mai constant, Mbappé, era într-un picior. Să nu uităm că francezul marcase tur-retur cu Barça (de patru ori!), apoi încă două goluri în tur cu Bayern. Ca să luăm ca reper tot echipele pomenite, era ca și cum Barcelona ar juca fără Messi sau Bayern fără Lewa. Ultima chiar s-a întâmplat. În schimb, City pare a nu avea această problemă, ba chiar Pep își scoate singur vedetele din echipă, pe Aguero sau Sterling. Poate doar De Bruyne să aibă un impact mai mare, dar nu e ca și cum echipa ar fi în derivă fără el. Trecând la ceea ce s-a petrecut pe teren, crema aia de gheață parcă anunța seara proastă a parizienilor. Șanse au fost. Marquinhos a trimis în bară, ratând o serie de goluri demnă de Sergio Ramos cel de pe vremuri. Apoi, City a ieșit din chingi și a avut noroc cu carul la golul de deschidere, un șut deviat ajuns la Mahrez, care a strecurat mingea pe sub un Navas care oprise o mulțime de astfel de mingi în meciurile anterioare. După pauză, terenul a apărut curățat, iar Neymar era chemat să arate și el ceva, să fie concret, să-și justifice statutul. A creat o fază pe care s-ar fi putut construi dacă... Dacă avea încredere și îi pasa la timp lui Icardi. A preferat să continue el, pătrunzând în diagonală, șutul său fiind blocat la sacrificiu de doi fundași. Unul dintre comentatorii de la Digi, nu mai știu care dintre Angheluță și Niculescu, a sintetizat faza așa: o fentă în plus... Da, putea pasa dacă ar fi gândit faza simplu, ca Messi, dar dacă tot și-a asumat acțiunea personală, a fost o fentă în minus! Fundașii s-au dus în alunecare sincron, o fentă de șut l-ar fi lăsat doar cu portarul în față. E drept, pe stângul, dar ești Neymar, nu glugă de coceni! Acolo s-a terminat sezonul european pentru PSG, golul doi, eliminarea puteau lipsi.
Nu mi-a mai rămas decât o singură frază pentru Chelsea-Real, pe care am mai scris-o. Nu e o surpriză, dubla cu londonezii era mai dificilă decât părea la prima vedere. Zizou a mai și greșit cu alegerea lui Hazard, care a fost o fantomă, n-avea cum să confirme legea ex-ului, în timp ce Tuchel și-a păstrat cumva echipa proaspătă, cu multiple soluții pe bancă, prea multe ca să apeleze la toate.