Doru POPOVICI

Cafan de mai bine de 60 de ani al Real-ului, cred că vă puteţi imagina că de multe ori am trăit euforia victoriei, a câştigării tuturor trofeelor posibile, dar parcă de încă mai multe ori am suferit din cauza jocului prost ori a unor înfrângeri complet surprinzătoare, am îndurat umilinţe fără margini şi miştoul fără frontiere al prietenilor sau al cunoscuţilor. Dar indiferent de conjunctură, Real a fost simbolul fotbalului avântat, exuberant, ofensiv la extrem, jucat cu imaginaţie şi cu voioşie, altfel spus, al fotbalului-spectacol. De ceva vreme, privesc uluit la un Real care a devenit cu totul altceva. În locul Realului care lua uneori 3 goluri, dar avea grijă să dea 4, Zizou, un fabulos marcator, autor al unor goluri absolut antologice (cu unul din ele aducând chiar trofeul Champions' League în vitrina unde totalul acestora se ridică la 13!) devenit antrenor, a "reuşit" să facă 3 meciuri consecutive fără victorie, dintre care două şi fără gol înscris! Nu am crezut vreodată, din 1958, de când ţin cu ei, că voi apuca să văd Real-ul de Madrid stând cu dosu-n poartă90 de minute + prelungiri, aşa cum s-a întâmplat la Liverpool. Prefer să luăm 4 de la Alcorcon, cum s-a întâmplat acum nişte ani în Copa del Rey, decât să nu înscriem niciun gol panaramei de Getafe sau Liverpool-ului, dar mândrindu-ne, ptiu!, că am reuşit... să nu primim gol de la astea! Nu-i pot înţelege pe jucători, şi mai ales nu-l pot înţelege pe Zizou. În timp ce scriu acest articol, trag cu ochiul la alt meci de 0-0: Chindia - Astra. Două echipe de salahori ai fotbalului. Par copleşiţi de ideea că trebuie să stea 90 de minute pe un teren duşmănos, urmărind băşica aia care sare caproasta, unde vrea ea, de câte ori o atinge vreun salahor. Singurafază periculoasă a fost când un salahor a tras ca dementu' într-o minge care l-a buşit în cap pe alt salahor, iar de acolo a trecut foarte aproape de un stâlp. Pe poartă? Nicio minge în 89 de minute. În minutul 90, a fost o lovitură bătută fix pe portar. Peste toate, comentatorul: în loc să spună că asistăm la un jeg de meci, cu nişte tolomaci, nişte neisprăviţi, nişte necalificaţi, îi trage că "partea bună e că am văzut două apărări solide (!!!), bine aşezate în teren(!!!)". Huoooo!