Gabriel MANȚĂ

M-a întrebat cineva ce am scris despre preconizata superligă europeană. Nu am scris nimic, căci veleitarii mor și singuri pe limba lor. Nu știu dacă e nimerită comparația, dar puciștii nu erau pregătiți pentru presiunea multiplă care a urmat, așa cum nu a fost nici acea formațiune politică de la noi care a ținut să-și umfle mușchii împotriva puterii din care făcea parte, a presei și a publicului. Punct și de la capăt, miniștrii Real, City și Chelsea s-au întors la treaba lor, semifinalele din bătătura premierului Ceferin. PSG s-a ținut deoparte, că mai avea puțină treabă prin Liga Campionilor, doar nu se strofocase degeaba să le elimine pe Barcelona și Bayern! Apropo de PSG, a devenit savuros campionatul din Franța, zici că l-a planificat un savant nebun! Avem așa, după 33 de etape din 38: Lille – 70 de puncte, PSG – 69, Monaco – 68, Lyon – 67! Și, ca să fie totul și mai alambicat, nu e în joc numai titlul, ci și locurile de Liga Campionilor, în Franța fiind disponibile numai 3. Meciuri directe? Doar ”codașa” Lyon are, ba chiar două consecutive, cu Lille și cu Monaco. Asta înseamnă că PSG poate teoretic naviga liniștită, așteptând să se canibalizeze celelalte trei. Sigur, de la teorie la practică e distanță mare, e destul de greu ca parizienii să capitalizeze toate punctele următoare în condițiile în care pentru ei mai există variabila numită Manchester City. Cred că această dublă compensează cu vârf și îndesat lipsa confruntărilor directe cu contracandidatele din Ligue 1.

Cumva asemănător stau lucrurile și în La liga, asta fără a ști rezultatele de aseară, dar se presupune că Atletico și Barcelona și-au câștigat meciurile de acasă, date fiind adversarele modeste. Aici există plasa de siguranță a celui de-al patrulea loc de Liga Campionilor, însă vă atrag atenția asupra acestei serii formidabile a Sevillei, cu 19 puncte din ultimele 21! Urmează două meciuri acasă pentru formația andaluză, apoi deplasare pe terenul Realului, un fel de meci al sezonului. Dacă profită de oboseala europeană a madrilenilor, iar zeul fotbalului aranjează un egal între Atletico și Barça, Spania poate avea o campioană care a mai câștigat titlul doar o singură dată, în `45-`46. Așa-i că ar fi minunat?