Echipa celor doi români, pentru prima dată concomitent titulari, a primit vizita unui adversar capricios, fragilizat și de meciul din Liga Europa. Roma a făcut figurație, fapt de care au profitat imediat ai noștri, cu Man demarând pe extremă, cu minge așezată cu capul pe direcția de alergare, urmată de centrare la întâlnire pentru Mihăilă, care a dat pe portar, înscriind cu oarecare șansă. Dar cui îi pasă? Olteanul a mai avut un șut cadrat, în repriza a doua, însă tot pe portar. A demarat cu progresie energică de la mijlocul terenului, la o fază în care majoritatea fotbaliștilor se opresc să caute susținere, apoi a virat spre interior, deschizându-și unghiul, însă a ales un șut în forță în locul unei acolade la colțul lung, în stilul lui Stanciu la golul din Liga Europa. Și Man a trecut pe lângă un gol care l-ar fi descătușat pentru restul sezonului, dar pesemne italienii care asigurau transmisia sunt greu de impresionat, din moment ce nu ne-au oferit reluări, să ne dăm seama mai bine ce a fost acolo. Una peste alta, Parma revine la victorie după un anotimp și mai bine, iar cele 3 puncte capătă importanță sporită și prin jocul rezultatelor. Spre deosebire de Atletico, în Spania, Inter menține strocul, câștigând chiar și fără să strălucească pe terenul lui Torino, una dintre cele două contracandidate ale Parmei. Iar cealaltă, Cagliari, a fost masacrată acasă de Ronaldo (triplă până la pauză!), chiar și la propriu, asta voind să însemne că starul portughez i-a pus crampoanele pe față portarului advers, la vreun metru și jumătate deasupra solului! Cum de a mai rămas el în teren după un asemenea atac ține de misterele sistemului VAR. Cert e că Ronaldo se va concentra în restul sezonului pe trofeul individual de golgeter, unul care pentru Juve înseamnă frecție la picior de lemn. Revenind la Parma, partea bună e că are meciuri directe cu ambele contracandidate, partea proastă fiind că amândouă sunt în deplasare. Însă a spart gheața pe anul ăsta, poate visa.