Doru POPOVICI

Cu câteva zile în urmă, mai precis marţi seara, am aşteptat cu sufletul la gură un eveniment sportiv nu foarte mediatizat la noi, dar de interes maxim pentru iubitorii unui sport absolut minunat pentru cei care au apucat să-l îndrăgească: snooker. Urmăresc de mai bine de 25 de ani toate transmisiile din acest sport şi am făcut în timp veritabile pasiuni pentru câţiva jucători, vreo trei, în frunte desigur cu fabulosul Ronnie O'Sullivan, un spectacol în sine, un personaj atipic, dezlegat complet, comparabil poate doar cu Ilie Năstase, Ibrahimovici ori Gicu Dobrin în privinţa spectacolului total pe care îl oferă la fiecare apariţie a sa. Ronnie deţine nişte recorduri, unele, zic eu, de neegalat, cum ar fi cel de viteză: a reuşit break-ul maxim, adică 147 de puncte, în... 5 minute şi 8 secunde! Altfel spus: 308 secunde pentru a introduce 36 de bile în buzunarele mesei, deci câte o lovitură reuşită la fiecare 8 secunde şi ceva! E neverosimil. Numai alergatul în jurul mesei şi timpul cât rulează bila în timpul loviturii duc în principiu la un total mult mai mare. Am avut norocul să fi văzut atunci live breakul lui Ronnie, şi pot să vă spun că în clipa când bilaalbă se oprea, Ronnie era deja aşezat pe masă şi o lovea, fugind apoi fix în locul unde ştia că se va opri. Nu vămai spun şi că ultima lovitură, la bilaneagră, a executat-o cu mâna stângă! Ei bine, Ronnie este de 6 ori campion mondial, numai că mai există un jucător care are cu un titlu mai mult, 7 în total. Recordmanul se numeşte Stephen Hendry şi s-a retras acum 9 ani, când avea 43, deţinând încă alte recorduri pe care, probabil, Ronnie nu se lasă până nu i le bate. Unul era al numărului de breakuri de peste 100 de puncte, numite "centuries" în terminologia snooker-iştilor: Hendry avea 775 la retragere. Ronnie i l-a bătut după vreo doi ani, parcă, iar între timp a ajuns la (ţineţi-vă bine!) 1097! Sunt jucători care în 30 de ani de snooker ajung la vreo 60-70! Tot Hendry avea 11 break-uri maxime. Ronnie are acum 15, cu tot cu ăla în viteză maximă! Ei, cum ziceam, toată lumea snooker-ului abia aştepta să-l vadă pe Hendry la revenire, mai ales că, în principiu, mai poate juca mult şi bine. Numai că am văzut un altfel de Hendry decât eroul de pe vremuri: timorat, nesigur, fragil. O dezamăgire apăsătoare. Poate că a fost doar un accident. Vom vedea. Se pare că cei 9 ani de şedere au însemnat multă ruginăadunată, de care poate scăpa. Dar dacă nu?