Doru POPOVICI

A început primul turneu de tenis din cele 4 anuale care împreună constituie aşa-numitul Grand Slam. Sunt turneele cele mai tari, cu participarea cea mai numeroasă (pe tablou intră 128 de nume la fiecare probă), cel mai bine punctate şi cel mai bine plătite. Până şi simplaprezenţă la unul din ele este o performanţă, darămite să accezi în etapele superioare ori chiar să îl şi câştigi... De aceea, inclusiv turneele de calificare care le premerg sunt luate cu asalt de jucătorii mai prost clasaţi (care nu obţin calificarea directă, pe baza clasamentelor mondiale) care sperăsă prindă un loc pe tabloul principal şi implicit nişte bani (deoarece în turneele de Grand Slam se plăteşte până şi... înfrângerea în primul tur!). Aceastăintroducere e menită să vă demonstreze că nu este chiar la îndemână oricărei naţii să trimită într-un asemenea turneu nu mai puţin de 6 sportivi (mă rog, sportive, că numai la feminin avem performanţe în tenis de o bună bucată de vreme), iar dacă facem o jonglerie ne ies chiar 7, fiindcă jucătoarea canadiană Bianca Andreescu are părinţi români. Iar dacă bioritmul mi-a fost perturbat de ceva vreme, nu doar pe motive de pandemie, am folosit prilejul pentru a urmări şi turneele de săptămânile trecute de la Melbourne, şi aproape toate meciurile televizate din prima zi de Grand Slam. Mă rog, toate meciurile jucătoarelor noastre. Pe baza a ceea ce am văzut până acum, pot să spun că nu m-a surprins înfrângerea Irinei Begu, veşnic incapabilă să administreze momentele tensionate, decisive. Ieri, după un prim set pierdut cu 3-6, în cel de-al doilea, la 4-3 pentru Stojanovic, a avut şansa break-ului, la 15-40. Ei bine, deşi au fost nişte mingi simple, Irina n-a reuşit să se concentreze, a pierdut 4 puncte la rând, iar scorul a devenit 5-3 în loc de 4-4. Înfrângerea a venit aproape de la sine. Am mai constatat, tot ieri, că dacă pe Sorana n-o deranjează neuronul (doi, de unde!?) şi nu se dedăla istericale, poate juca şi spectaculos, şi eficient, astfel că Patricia Ţig aproape că nu a contat în faţa ei, deşi e mult mai bine plasată în clasamentul mondial. Favorita mea, Buzărnescu, a jucat bine, numai că Andreescu e în formă şi s-a impus în 3 seturi. În sfârşit, Simona. Deşi o victorie cu 6-2, 6-1 pare grozavă, mie jocul ei chiar nu mi-a plăcut: servicii mult mai slabe ca săptămâna trecută, din nou mingi "la alibi", pe centrul terenului (unde e jocul spectaculos, cu mingi la limita suprafeţei, în toate colţurile, din demonstrativul cu Barty?), greşeli neforţate inexplicabile... Noroc că aia de dincolo era una neomologată! Cel mai mult însă mi-a plăcut că în tribune erau oameni! Spectatori, adică. Incredibil!