Gabriel MANȚĂ

Cred că unii oameni de presă trag tare pe tărie. Altfel nu-mi explic. Să o ții zile întregi, cu rahaturile dintre Prodanca și Becali, fără să tai greața cu ceva? Mi-e greu să cred că se poate. Mai ales că de data asta s-a atins Everestul, e peste tot ce-am văzut până acum. Mai pe la început, când se înțepau soft, i-am dat oarecare dreptate Prodancei când a spus că într-o lume normală verii Becali nu erau băgați în seamă. Dar am și completat-o: în ceea ce-o privește, lumea asta a fost normală vreun an, când publicațiile de sport căzuseră la învoială să nu-i mai scrie numele!

Dar să trecem la ce contează, transferul lui Dennis Man. Băiatul a făcut pasul, iar acum ceea ce îi trebuie e un pic de noroc. Ceea ce e echivalent cu a nu retrograda Parma. Fiindcă asta, orice s-ar zice, nu prea depinde de el. Dacă strategia clubului a fost să-l aducă pe Man în rol de salvator, mă tem că s-a înșelat. Chiar dacă fotbalistul nostru a fost adus pe niște bani care înseamnă record în fotbalul românesc, exact la acest fotbal românesc s-a referit antrenorul D’Aversa, ”cu tot respectul”, când a evaluat situația noului său elev, sugerând că n-ar trebui încărcat cu prea multă presiune de la început.

Apropo de record, am citit pe gsp.ro clauzele cu bonusuri, pe care patronul Gigi probabil le considera ca și adjudecate, din moment ce anunțase suma de transfer cu tot cu bonusuri. Invers, cei de la gsp.ro, le prezentau ca fiind greu de atins. Mie, două sau chiar trei din patru mi se par realizabile (o să detaliez la proxima ocazie), dar cu singura condiție ca Parma să joace în Serie A pe toată perioada contractului, adică până în 2025. Doar că, iată, exact când scriu asta, parmegianii iau gol la Napoli (Man e rezervă, ca și Mihăilă). Cu o înfrângere previzibilă în meciul ăsta, Serie B prinde contur, deocamdată pare o luptă în cinci pentru două locuri salvatoare, iar Parma e deja prost plasată, penultima. Dar poate a intrat Man după pauză și a întors cu o doppietta, nu-mi spuneți...