Gabriel MANȚĂ

Cupa Regelui a expulzat echipa regelui Zinedine Zidane, care ar putea rămâne fără coroană. Ar fi pueril, după părerea mea. N-o fi câștigat Zidane Cupa Regelui cu Real Madrid, dar trebuie spus pe șleau că e totuși vorba de un trofeu de consolare, nici nu suferă vreo comparație cu ”urecheata” din Liga Campionilor. Să ne aducem aminte că a câștiga cupa internă asigura, pe vremuri, accesul în Cupa Cupelor, considerată a treia competiție europeană, de-aia a și fost desființată în contextul transformării Cupei Campionilor în Liga Campionilor. De ce era cotată Cupa Cupelor sub Cupa UEFA? Pentru că își făceau loc destule echipe din partea inferioară a clasamentelor sau din chiar ligi inferioare, în calitate de câștigătoare sau finaliste ale cupei. Revenind la Real Madrid, de fapt drama nu este ratarea trofeului, ci felul în care și-a făcut rost de eliminare în fața unei echipe din al treilea eșalon! Mai mult, aceasta din urmă a înscris golul decisiv în timp ce se afla în inferioritate numerică. N-or fi aliniat madrilenii garnitura de bază, însă au jucat sau intrat pe parcurs destui titulari obișnuiți. De-aia au și dominat jocul, uneori copios, doar că n-au băgat-o în ațe (în afară de golul amăgitor de la început), astfel că s-au expus acelui contraatac perfect, deși nu a excelat prin rapiditate. Mai rar așa ceva, după recuperare traseul fiind de manual, cu pase progresive și jucători alegând succesiv cea mai bună soluție de continuare. Dacă nu ați văzut faza, măcar la știri, merită s-o căutați pe internet. Nu l-aș numi decisiv pe cel care a marcat, nici pe cel care a centrat, ci pe numărul 17 care a ieșit cu mingea dintre doi jucători, spre zona mediană, dar a întors mingea în zona eliberată din tușă, acolo unde a putut urca nestingherit coechipierul cu assist-ul. Așa ceva cred că se întâmplă o dată la câteva sezoane pentru o echipă ca Alcoyano, dar iată că s-a întâmplat la momentul ideal. Faza carierei, bravo lor!