Doru POPOVICI

Colegul de rubrică, Gabi Manţă, scria tot în acest spaţiu, ieri, că nu îl mai interesează ştirile despre echipa de fotbal (sau ce-o fi ăla...) Dinamo Bucureşti şi că aştepta doar deznodământul poveştii acesteia realmente fărăsfârşit! Mă rog, logica şi bunul-simţ spun că, acum sau peste o vreme, sfârşitul nu poate fi altul decât dispariţia acestor avortoni ai comunismului, extrem de longevivi în ciuda tuturor argumentelor logice şi social-politice! Acum, înaintea revenirii pe gazon a dinamoviştilor, care sevaproduce la puţine ore după ce scriu eu acest articol. Veştile alea de care nu vrea să mai audă Gabi Manţăsunt şi ele în ultimele două, trei săptămâni, contradictorii la extrem, cam cum a fost şi parcursul echipei în acest campionat, care încă se prea poate să fie ultimul din existenţa echipei. Azi însă vreau să punctez câteva luări de poziţie petrecute în timp, avându-i drept protagonişti pe nişte foşti mari fotbalişti dinamovişti care, după abandonarea muncii în teren, şi-au găsit câte ceva de lucru care pe la club, care pe la televiziuni, care... nicăieri, dar sunt tot timpul de găsit la telefon, de unde emit felurite opinii. Pe toţi îi uneşte în cuget şi-n simţiri dragostea patetică, aproape patologică, pentru "culorile alb-roşu", ceea ce-i împiedică, orânde s-ar afla, caîntr-o primă etapă să vadă limpede că acolo nu-i vorba decât de golănie, tâlhărie, jaf. Cu acte măsluite şi învârtite (desigur, cu acordul LIGII ŞI FRF) spre a nu da faliment, cu transformarea societăţii deţinătoare a echipei în toate formele juridice imaginabile (Sport Club, Asociaţie Sportivă, Fotbal Club, Club Sportiv, S.C., A.F., S.R.L., S.A., ce mai, tot ce prevede Codul Comercial a fost şi Dinamo, iar ca bonus şi tot ce prevede Codul Penal!), Dinamo încă există, deşi a mai traversat şi o acţiune de insolvenţă, acum câţiva ani. Cum ziceam, domnii aceia, indiferent că îi cheamă Florin Prunea, Ionel Dănciulescu, DănuţLupu ori, mai de curând, Cosmin Contra, au tot ţinut-o sus şi tare că presa exagerează sau chiar minte, că la Dinamo e ca pe uliţele raiului, că lapte şi miere se găsesc la discreţie, că salariile se dau la timp, că etc. Când au văzut că s-a-mpuţit banana, au cârmit-o brusc pe partea ailaltă, de ziceai că nu mai auzi bine tu, spectator nevinovat. Cum ziceam, SRL-ul ăsta devenit acum un fel de "joint venture" cu nişte spaniolii fără bani dar cu tupeu maxim, a jucat aseară. Logic ar fi să fi luat între 6 şi 9 goluri. De ce oare cred că a câştigat? Oricum, eu aştept zilnic ştiri despre Dinamo. Pe vremurile astea triste, Dinam aduce veselia salvatoare multora dintre noi!