Doru POPOVICI

Nu cred că mai este necesar să vă spun că ori de câte ori sunt la televizor competiţii în care să participe şi români, fac tot ce ţine de mine pentru a mă afla în faţa ecranului indiferent de oră (păi n-am văzut-o eu şi pe Constantina Dita-Ionescu câştigând în 2008 maratonul la Olimpiada de la Beijing, timp de mai bine de 2 ore, începând cu ora 5 dimineaţa!?) şi de sportul în cauză. Mă uit, când e vorba de ai noştri, chiar şi la lupte ori haltere, sporturi care nu aş zice că sunt tocmai pe gustul meu. Şi să fiţi dumneavoastră sănătoşi de câte ori am aşteptat ore în şir să înceapă cursele de canotaj, de kaiak sau de canoe, amânate de nenumărate ori din cauza condiţiilor neprielnice... Printre sporturile la care nu mă uit doar fiindcă sunt români în arenă, ci în primul rând fiindcă îmi plac foarte tare, dincolo de fotbalul care nici nu intrăîn discuţia asta,aş aminti rugby-ul, handbalul, în general sporturile cu minge, şi dintotdeauna am regretata că basketul nu e pe tiparul sportivului român, cum nici voleiul nu prea mai este, deşi prin anii '60, la nivel de club, echipele româneşti făceau legea pe continent, Rapid şi Dinamo jucând chiar între ele finală de CupaCampionilor Europeni. Încă mai rău se prezintă astăzi handbalul, sport în care în anii '60 şi '70 eram veritabili profesori, atât la nivel de club, cât şi de reprezentativă, România fiind multiplă campioanămondială la masculin. Cel feminin nu s-a ridicat la nivelul băieţilor, însă a fost şi el prezent în mai toate competiţiile importante, de club şi de echipe naţionale. În vremuri mai noi, fetele au dus steagul, reuşind să aducă nişte trofee, chiar mondiale, la nivel de tineret, şi urcând pe podium la nivel de senioare în mai multe rânduri. Echipele de club însă au reuşit mai mult, inclusiv aducerea trofeului Ligii Campionilor cu puţini ani în urmă. Fiind însă vorba de România, aproape că nu ne miră că în plină glorie Chimia Râmnicu Vâlcea a dispărut şi că CSM Bucureşti pare şi ea a se îndrepta către desfiinţare, după ce a reuşit să-şi facă un lot remarcabil, cu jucătoare de top mondial, inclusiv cea mai bună jucătoare a lumii, Cristina Neagu. Aşa cum se prezintă lucrurile acum, se pare că finanţarea e cam pe ducă, ceea ce se reflectă şi în atitudinea din teren a numeroase sportive. Inclusiv înfrângerea de alaltăieri mi-a lăsat un gust amar, meciul putând fi câştigat lejer, cu o condiție: cajucătoarele să aibă tonus, vlagă, chef de joc. Şi nu aveau. Păcat. Nu e vina lor, desigur. Parcă văd că actualul primar are alte priorităţi. Se ştie că matematicienii de geniu nu prea le au cu sportul. Iar dacă aş spune cu adevărat ce cred eu despre genialul primar al Capitalei, probabil că aş înfunda puşcăria.