Doru POPOVICI

Nu cred cape întreg cuprinsul planetei să mai existe vreun club (nu neapărat de fotbal, ci de orice: de bridge, de pescuit, de filatelie, de astronomie etc.) a cărui existenţăsă se poată cât de cât compara cu aceea a clubului de fotbal Dinamo Bucureşti, o entitate sportivă al cărei statut actual constituie o enigmă fără şanse de a fi dezlegată vreodată. Întreaga existenţă a acestei relicve comuniste este cât se poate de tulbure şi de bizară, începând cu înfiinţarea (la ordinul comuniştilor de la Kremlin, care i-au pricopsit pe toţi fraţii întru ideologie cu câte un club Dinamo, al Miliţiei populare, cu câte unul Steaua, al Armatei populare, iar în unele locuri au construit şi câte o copie a Universităţii Lomonosov, la scară, în format mult micşorat, aşa cum este Casa Scânteii de la Bucureşti, actuala Casăa Presei Libere), continuând cu întreaga-i existenţăşi culminând cu chestiile petrecute în ultimii 4-5 ani, care sunt un amestec de circ şi tragedie, de demenţă şi grotesc, de penal şi de tot soiul de combinaţii. În această rubrică, în ultimii mulţi ani, am scris de nenumărate ori despre îmbârligăturile din structura de conducere a clubului, unde s-au perindat generali şi presupuşi civili (unii mai generali decât generalii!), afacerişti români şi mai puţin români (aici vă rog să notaţi o uşoară pornire xenofobă!) escroci cu, sau fără, pârnaie cu executare, lideri ai galeriei deveniţi şi ei cumva acţionari (v-am spus că nimeni nu poate descâlci iţele nici într-o mie de vieţi!), în cele din urmă un patronat cică spaniol alcătuit din nu se ştie cine şi care are "la înaintare' nişte nume şi ele mai degrabă fictive din moment ce nimeni n-a apărut vreodată în vreo conferinţă de presă,iar toate promisiunile, de la achitarea datoriilor clubului la diverse instituţii şi până la achitarea restanţelor salariale,s-au dovedit doar gogoriţe, goange, golănii (n-am bănuit că atât de multe cuvinte care încep cu "g" se pliază atât de bine pe sfera infracţional-umoristicăde la Dinamo). Ei, şi tocmai când au reînceput discuţiile despre minciunile înşirate de spaniolii care cică de fapt n-au cumpărat clubul, ci doar îl administrează, şi când specialiştii zic că singura soluţie rămâne tot cea de mult discutată, falimentul/insolvenţa, iată că Dinamo parcă a mâncat jăratec caHarap Alb şi s-a pus pe jucat fotbal şi pe făcut puncte, de parcă vrea să-i împlinească visul lui Borcea. Ia priviţi clasamentul, să vedeţi cum lui Dinamo îi mai trebuie doar o victorie ca să urce în Top 6 şi să se bată în play-off pentru titlu! Fenomenul Dinamo, să recunoaştem, nu putea avea loc decât în România!