Doru POPOVICI

Ceea ce s-a petrecut în ultima etapă a grupelor din cele două competiţii europene intercluburi a fost mai degrabă o formalitate, puţine fiind echipele mari care aveau neapărată nevoie de victorie pentru a nu rata calificarea în etapele de primăvară, cele care înseamnă de fapt adevăratabătălie pentru câştigarea trofeelor. Eu rămân consecvent în a considera că actualul format, prin care echipele de pe locurile 3 în grupele Champions' League se calificăîn primăvara... Europa League este cumva incorect, dând, practic prin retrogradare, o şansă nemeritată unor echipe de fapt eliminate! Şi diminuând din şansele echipelor calificate cinstit, din Europa League, de a câştiga trofeul, fiindcă în mod logic sunt inferioare celor din competiţia superioară. Ziceam însă că rare au fost situaţiile în care mărimile să fi tremurat, cea mai tensionată situaţie fiind exact în grupa cu iubirea mea dintotdeauna, Real Madrid, în care, până la ultimul meci, toate cele 4 combatante aveau şanse de calificare. Avantajul părea a fi, la ultimul meci, de partea gazdelor, adică Inter Milano, care juca cu Shakhtar (văd că a devenit problema şi cu numele ăsteia, că cică dacă scrii Sahtior înseamnă că ţii cu ruşii!!! - nu vă spuneam eu alaltăieri că ne-am tâmpit cu toţii!?) Donetk, respectiv Real care juca cu Borussia Moenchengladbach. Real şi-a făcut treaba, realmente zburdând, în timp ce Inter Milano a devenit... singura mărime care ratează calificarea, nereuşind decât un egal alb cu Shakhtar. Adevărul e că Internazionale n-a jucat absolut nimic în acest meci şi îşi merită soarta. Dacă socotim procentual, din cele 16 calificate în Champions' League, 15 erau favorite, ceea ce duce la un procentaj de peste 90%, adică nu putem vorbi de o competiţie a surprizelor. Păcat că CFR Cluj nu a reuşit şi ea surpriză, căzând victima unui arbitraj perfect cretin. Sunt convins că dacă nu era echipăromânească, nu ar fi îndrăznit neisprăvitul ăla cu fluier să se şteargă cu ea unde s-a şters.