Doru POPOVICI

Video Assistant Referees, abreviat VAR, înseamnă în traducere "arbitri asistenţi video", adică un număr de arbitri instruiţi în această nouă specialitate care urmăresc într-o încăpere pusă la dispoziţia lor pe stadioanele unde au loc meciuri de fotbal reluări ale fazelor litigioase sau ale celor unde arbitrul şi asistenţii de pe iarba n-au putut lua decizia corectă (sau nicio decizie) din cauza plasamentului prost, al distanţei până la faza respectivă. Iniţial introduşi sub formă de experiment, arbitrii asistenţi video au reuşit să depăşească inerentele ezitări, necorelări şi confuzii, sistemul primind finalmente girul majorităţii federaţiilor naţionale şi acceptul cluburilor. În fond, este logic să îţi doreşti o cât mai mare acurateţe în luarea deciziilor, astfel încât vicierea rezultatului, o sintagmă mult uzitatămai ales în ţările lumii a III-a (ei, şi a IV-a!) să devină o amintire. Faptul că toate competiţiile importante derulate sub patronajul UEFA şi FIFA beneficiază de arbitraj video înseamnă că lumea se îndreaptă în direcţia bună, iar clasamentele naţionale făcute (şi) de arbitri vor fi curând o amintire. Însă evident că nu toată lumea vede, gândeşte şi acţionează la fel. Nu uitaţi că în România s-a inventat celebra strigare "Ho-ţii, ho-ţii!" adresată fără ezitare şi pe deplin justificat domnilor arbitri care de-a lungul istoriei fotbalului românesc au tăiat şi spânzurat în iarbă după regulamente proprii (fiecare cu "regulamentul" său!) ale căror origini se regăseau în portbagajele burduşite. Ei bine, nu ştiu exact care mai sunt ţările în care VAR nu funcţionează. Pot însă să vă spun că VAR a fost introdus până şi în Belarus ori Uzbekistan. În România, bineînţeles că nu. Ghiciţi şi de ce? Răspunsul e în titlu: fără VAR le e încă foarte bine arbitrilor. Vedeţi puzderia de penalty-uri fraudulos acordate numai în acest campionat, inclusiv cel care a stabilit scorul de 0 - 1 în meciul Dinamo - Craiova.