Doru POPOVICI

Înainte de orice altceva, vreau să-i mulţumesc colegului Gabi Manţăpentru faptul că a susţinut de unul singur rubrica săptămâna trecută. Caunul care a făcut acest lucru câţiva ani la rând, înţeleg mai bine decât oricine cât de greu e să stai în priză pe problematica sportivă zile la rând fără pauză, să încerci să nu te repeţi, să nu ratezi niciun eveniment etc. Declar şi că îl invidiez pa Gabi pentru norocul de a o fi prins pe Simona Halep în cele câteva zile bune ale ei la Roland Garros (în timp ce eu, în acele momente, mă chinuiam să scot câţiva peştişori amărâţi din Dunăre), primul meci pe care l-am văzut şi eu la această ediţie de criză fiind totodată şi ultimul al ei. Vă mărturisesc că după al nu ştiu câtelea pescuit catastrofal din ultimii ani, chiar am aşteptat cu emoţie şi interes revenirea în faţa televizoarelor mele, presupusa relaxare de pe mal de apă producându-mi mai mulţi nervi decât orice înfrângere a Real-ului Madrid. Aşadar, hotărât să mă bucur pe deplin de revenirea acasă, de reîntoarcerea turneelor de Grand Slam, de parcursul până pe locul 1 mondial al Simonei, m-am aşezat alaltăieri la orele prânzului în faţa televizorului, aşteptând să mă bucur de spectacolul care urma să vină. Însă în loc de acesta, am avut parte de unul din meciurile care acum câţiva ani mă făcuseră să declar că despre Simona nu o să mai scriu vreodată. Faptul că şi-a pierdut din start serviciul chiar nu m-a deranjat, că la fel se întâmplase şi la ultimele două turnee câştigate în ultimele câteva săptămâni. Numai că la alea îşi revenise, mai repede sau mai încet, în funcţie şi de replicaadversarei, în timp ce la Parisa reapărut Simona aia năucă, incapabilă să se adune, lentă, chiar leneşă, fără să poată ajunge la măcar unul din stopurile absolut perfecte ale adversarei. A fost acea Simona despre care dacă ar fi să scriu ce gândeam în timpul meciului ar trebui să scriu "x" după "x"!!! Sper să fi fost totuşi un accident, fiindcă logica zice că nu poţi să o baţi pe una cu 6-0, 6-1, iar după un an aceeaşi să ţi-o tragă cu 6-1, 6-2, decât dacă între timp ţi-ai pierdut o mână. Sau capul.